Fărădelegea lui Călin – Studiu de… necaz


Credeți că-mi arde de școală? Mie dați-mi de treabă!
Știți cum este în colectiv, unul dacă-ncearcă a se urca un fir de păr mai sus de permisiunea oficială se aprind spirite revoluționare. Adică vrei tu să iei mai mult decât ei? Greu se dumiresc oamenii că mersul lucrurilor poate fi și altul, neînsemnând că își dau acceptul, când se declară edificați, în minte criteriile de departajare stau pe doi piloni: vechime în instituție și volum de muncă. Indiferent de funcția angajatului, dar cu un plus de prestanță pentru pretendent. Vorbesc din realități, nu-i loc pe unde am trecut să nu fi fost infestat de conceptul ăsta… cu iz comunist că hâiala împarte oameni și bani. Intercoop – o mică fabrică cu orgolii cât casa. Unul mai muncitor ca altul, toți mai deștepți față de cei ce le călcau urmele: categoria a șaptea specială privea cu dispreț oricare alta inferioară, cu cel mai mare pe a ucenicului și categoriei prime considerată calificată, a doua. Ierarhia era mai afurisită în armată decât în civilie, bibanul, ,,bătrânul” de patru luni, cuviinciosul și prostul reprezentau masa de manevră pentru mai experimentații lui 2/4 și 3/4 din ciclul pregătirii militare. Centrul… unde activez astăzi…, aidoma. Să-ți dorești o clasă în plus în asemenea condiții devine echivalent cu imposibilul, după ce-ai fost o simplă unealtă să te întorci pe baza noii formări profesionale vreo ,,sculă pe basculă”…. Art. 154 dă dreptul salariaților la concediu pentru a se pune cu cătănie pe carte, nu în toate cazurile pentru acea teorie practicată în facultăți, ci și pentru practică, cu plată sau pe degeaba, după dorința și putința patronului. Tot scurt, în două alineate, Art. 155 repetă stipularea solicitării, cererii, respinsă doar ,,… dacă absența salariatului ar prejudicia grav desfășurarea activității.”
Art. 156, bialineal, explică parte din tehnologia formulării, înaintării, datării, precizării domeniului, duratei și denumirii instituției, manieră interuptibilă ca timp pentru susținerea de examene, inclusiv pe cele de absolvire.
Atâtica mai avea secțiunea asta să fie perfectă! Pe nepusă masă suntem anunțați de Art. 157, Al. 1, că ,,În cazul în care angajatorul nu și-a respectat obligația de a asigura pe cheltuiala sa participarea la formare profesională….” Își asumă sau nu angajatorul plata pe timpul procesului de învățare, trebuia amintit de la început, din 154, faptul că inclusiv el poate solicita salariatului să participe la astfel de cursuri. Urmarea alineatului produce o nedreptate și o imposibilitate, respectiv ,,… dreptul la un concediu pentru formare profesională…, de până la 10 zile lucrătoare sau de până la 80 de ore.”, insuficient retribuit dacă acele cursuri durează, și durează o facultate vreo trei anișori, și utopia prin care neseriosul din prima parte devine om de cuvânt în a doua. Al. 2 și 3 fac trimitere la Art. 150 și 156 pentru cuantumul plății și perioadei de desfășurare.
Situații ce încalcă legea au mai fost, câți nu se vor fi lovit de refuzul patronului, șefului… de a face un ,,pustiu de bine” celui cu dorință de emancipare. Prin urmare, conținutul Art. 158 are meniri asemănătoare la o lecturare înțeleaptă: ,,Durata concediului pentru formare profesională nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual…”, ceea ce este corect, ,… și este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce privește drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul.”, iar aici stau lucrurile sub incertitudine. Care dintre drepturi?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share