Cenaclul Alexandru Sihleanu – 3 Martie 2018


ÎNTÂI A FOST CUVÂNTUL, APOI RIDICAREA ÎN TOAMNA DE MIR

Sâmbătă, 3 martie, de Ziua Mondială a Scriitorilor, membrii Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat s-au întâlnit la Clubul „Femina 2” cu scriitori de la Buzău, Nicolae Pogonaru, Lucian Mănăilescu, Dumitru Pană, Emil Niculescu, Ion Ifrim, la un eveniment editorial, lansarea cărții „Toamna de mir”, Ed. Rafet, 2018, autor Constantin Fieraru, redactor de carte Emil Niculescu.
Moderatorul evenimentului, Constantin Marafet: „Bună ziua și bine ați venit. Vă mulțumesc că v-ați rupt din timpul dvs. pe un asemenea patinoar. Astăzi sunt două evenimente mari, este Ziua Scriitorilor și al doilea eveniment, lansăm o carte, autorul nu a sosit, este la a treia carte. Au sosit de pe planeta Buzău: Dumitru Pană, scriitor, membru USR, Nicolae Pogonaru, scriitor, membru USR, Lucian Mănăilescu, scriitor, membru USR, Emil Niculescu, scriitor, membru USR. Cartea este ,,Toamna de mir”. De la Bălăceanu vine scriitorul Ion Ifrim, frate cu Marin Ifrim. O să fac oficiile de gazdă, între timp autorul a ajuns. Cel care s-a încumetat să fie redactorul acestei cărți este Emil Niculescu. Mă gândeam la Constantin Fieraru, dar și la alți scriitori născuți la Bălăceanu. Mă refer la Marin Ifrim, Ion Ifrim, Dorel Istrate, Constantin Fieraru. Se întâmplă ceva. După treisprezece ani apare această carte. În Rîmnicu Sărat s-a creat un imn al orașului și încercăm, ca de acum înainte, să începem cu Imnul orașului Râmnicu Sărat.”
Invitatul special Manea Agheană și chitara sa a interpretat ,,Imnul orașului Râmnicu Sărat”, versuri Matincă Costea, muzica Manea Agheană, iar asistența l-a răsplătit, pentru interpretare, cu aplauze.
Constantin Marafet: „Cel care i-a fost aproape autorului, încă de la debut, este prietenul Emil Niculescu.”
Emil Niculescu: „Am făcut liceul, la Mihai Eminescu din Buzău. Nu am fost un susținător, ci un discipol al lui. Eu eram în cl. a IX-a, el era a X-a și mă rugam să repete clasa, să fim în aceeași clasă. Aveam un profesor, Petre Ștefan, de limba română, care a fost un tip pedant. În carte sunt texte, cu locuri vulnerabile de pe pământul ăsta românesc. Petre Ștefan era de dreapta, a tradus câteva capitole din Mein Kampf, a publicat niște traduceri din Arthur Rimbaud. Constantin Fieraru era mai în duhul vremilor trăite. Ne-am întâlnit pe mai multe coordonate, aici la Râmnicu Sărat mai puțin. Cartea aceasta e o carte cu un travaliu de paisprezece ani, a treia după ,,Timpul de grație” (1994) și ,,Între caninii gurii de rai” (2004). ,,Toamna de mir” este o religie meteo-biologică a toamnei, scrisă cu sufletul și mâhnirea la gură. E o carte în care autorul este un fel de investigator, un reporter al unor războaie de mult terminate, dar care au o rezonanță, noi având o memorie literară ca și Decalogul. Cartea conștiința autorului, dar autorul nu poate schimba lumea, cum nici Hanibal nu a reușit cu elefanții peste Alpi, cu o metaforă puternică, are o capacitate de a creiona tablouri, mai mult interioare. Aici este un drum aproape invers. Creează tablouri din cuvinte. Un filon păstrat de la primul volum, sesizat de regretatul Gheorghe Istrate, ceea ce a reținut atunci: ,,Viziunea lui Constantin Fieraru este capsulată în niște poeme cu tentă a catastroficului. Se simte gustul de cenușă.”, dacă îmi aduc bine aminte. Există nu numai un catastrofic, ci și puful plopilor. Există peisajul zonei care constituie o lectură plăcută pentru mine.”
Constantin Marafet: „Iată, sunt de acord cu tine, cartea am inclus-o în ,,Colecția de poezie” Ed. Rafet, la nr. trei. Am considerat că această carte merită să facă parte din această colecție. Nu în fiecare zi, în fiecare lună apare o asemenea carte. Ex: ,,ficatul tău este varză/ ți-a spus doamna doctor de la capătul/ investigațiilor/ – și creierul și viața – ai fi vrut/ să adaugi/ și de atunci te rotești într-o vivisecție/ continuă/ făcută din priviri de membrii familiei/ care doar astfel te-au readoptat/ ei caută varza de Bruxelles cu/ foile desfăcute în abdomenul tău/ ca nufărul din „spuma zilelor”/ varza care va aspira radiațiile/ atacului nuclear/ și-ți va picura oxigen în plămâni/ cu ea mergi în parc unde pictorul/ a aruncat cu omletă din ochii/ de pe penajul păunilor/ peste azilul frunzelor unde a dormit/ Hristos astă noapte/ printre liceenii care practică arta/ amorului cu anatomie dezinhibată/ uimit că-n licee nu se predă/ despre toamnă/ și revenirea aureliană cu aurul/ capturat și readus în aerul/ Daciei Felix/ despre schimnicii ei fericiți/ plutitori în golurile minelor de aur/ despre gradul la care temperatura/ lavei incandescente a coborât/ și s-a mineralizat împreună cu/ asfințiturile sub munții Apuseni”
Nicolae Pogonaru: „În 1993 Emil Niculescu a debutat în volum, cu ,,Provincia Felix”, în 1994 Constantin Fieraru a debutat cu ,,Timpul de grație”, iar eu am debutat în 1995 cu ,,Efectul de seră”. Prezentările au fost făcute de regretatul Gheorghe Istrate în colecția ,,Autograf” a Bibliotecii Județene ,,V. Voiculescu” Buzău. Constantin Fieraru a scris mai rar, are o poezie mai aparte, cu un filon cultural, un fel de enciclopedie. El este un mare timid și puțin introvertit, nu prea iese în față, dar o fac cărțile în locul lui. Cred că dacă s-ar fi ambiționat, ar fi scris mai mult. Non multa, sed multum.”
Constantin Marafet: „Constantin Fieraru nu a citit biblioteci, l-au citit bibliotecile.”
Lucian Mănăilescu: „Să ne gândim ce mare boem este Constantin Fieraru. Referitor la poezia lui, el vine, de fapt, din literatura rusă. Fănuș Neagu spunea că americanii au plecat de la un ocean și au ajuns la alt ocean și s-au retras acasă. Rușii au construit pe verticală. Poezia lui plecând de la clonarea sufletului slav, această trăire integrală, timpul și spațiul sunt una și aceeași. În această poezie cu minerii se întâmplă o transformare a clipei în eternitate. O să-mi permiteți să vă citesc cea mai frumoasă poezie: Trecută-i de acum și vârsta la care bunicul/ termina/ cum îmi povestea mama în anii copilăriei/ cu o resemnare în care mai tresăreau/ palide umbre/ din răvășirea de altădată/ în cămașă de forță/ copilărie cursă în așteptarea/ acelui bunic care să mă legene/ pe brațele cămășii-de-forță/ faptele de arme în războiul din Est/ și anii de prizonierat/ păleau în fața acelei cămăși/ în care spre admirația mea sfârșise/ apoteotic/ fusese fierarul armatei de cavalerie/ și chiar îndopat cu injecții/ și chiar îndobitocit cu calmante/ în anii de după război/ nu înceta să-și imagineze/ noaptea când fiul său fierar/ îl fura din spital și-l va arunca/ în flăcări/ îmbrăcat doar în cămașa cu cifru/ și din cămașa-de-forță incandescentă/ cu cenușa lui înăuntru/ va tăia fierul pentru potcoavele/ cailor liberi/ bunicul cu numele diminutivat al lui/ Virgiliu/ cel ce mă ține de mână/ în zorii nopților de ianuarie/ la ieșirea din cătunele demenței”
Constantin Marafet: „Eduard Macovei și Manea Agheană.”
​Manea Agheană: „O să cântăm un mărțișor.”
​Constantin Marafet a recitat din lirica volumului.
​Emil Niculescu: „Aș avoca faptul că în decembrie 1916 de la Buzău încoace, s-a desfășurat ,,Bătălia de Crăciun”. Nemții au construit un mausoleu care s-a dărâmat și s-a construit clădirea în care ne aflăm. Istoria are multe paradoxuri.”
​Dumitru Hangu: „În Bătălia de Crăciu, pe Valea Râmnicului, este vorba de Nae Bătăturescu, care atunci când soldații ruși părăseau frontul, cu o mitralieră și câțiva servanți a ținut o divizie nemțească pe loc, nu a permis să se rupă frontul. Nae Bătăturescu a luptat și la Mărășești, mitralior, a fost învățător, director de școală, primar al Râmnicului Sărat, când prefect era matematicianul Grigore Gheba. Generalul Manolescu, în 1916 era locotenent, a fost coleg de școală și vecin cu Nae Bătăturescu.”
​Emil Niculescu: „La Jitia și la Bisoca, a luptat, ca locotenent și viitorul feldmareșal al celui de-al III-lea Reich”
Mihai Constantinescu: „(Dlui Constantin Fieraru, renumit poet din Bălăceanu) Cine vine azi cu darul?/ Este Constantin Fieraru/ Urcând mândru pe Olimp/ Cu al nemuririi nimb// Un scriitor renumit/ Din Bălăceanu venit,/ Din câmpia de sub soare,/ Cu a gândurilor floare.// Printre spicele de grâu/ Versul curge ca un râu/ Și dă visurilor glas/ În câmpie la Parnas.// Inedită vrea să fie/ Cartea lui de poezie./ E frumoasă și e vie/ Ca și macii din câmpie.// E albastră ca cicoarea/ Când își mângâie splendoarea/ Parfumat ca măghiranu/ Din frumosul Bălăceanu.”
Dumitru Pană: „L-am cunoscut prin Emil Niculescu. Trăirile sunt sublimate în vers. Imaginile sunt picturile sale, bulbii de pe biserici, albinele ieșite. Prețuiesc omul Constantin Fieraru și poezia lui.”
Nicolae Constantinescu: „(Dlui Constantin Fieraru) – Despre nuanța ruginie,/ Ce miros de poezie!/ În cuvinte de zefir/ Ne scrii în Toamna de mir”
Aneta Pioară: „Un bun venit dlui Constantin Fieraru, aici, la Râmnicu Sărat. N-am citit cartea. Mă uit la copertă și văd în sintagma Toamna de mir și imagine, dl Fieraru a folosit natura doar ca decor pentru trăirile sale. (Epigramă portret) – Ai îmbrăcat Biblia-n cămașă de forță/ Scoțând poezia la mal,/ Chinurile militarilor ard ca o torță!/ Domnule Fieraru ești autor total!”
Constantin Marafet: „Să-l ascultăm pe maestrul Matincă Costea, cu umor.”
Dumitru Hangu: „(Țara Luanei) În țara Luanei am să cer/ Azil politic și mă-nclin,/ Cum Luana-i Regină premier,/ Iar tot guvernu-i… feminin; (Unor parlamentari) Se cotonogesc în plen și-n sală,/ Iar noi credem că s-au schimbat,/ Cum fiecare are câte-o școală/ Ce nu-i firesc, de dărâmat.”
Constantin Marafet: „Să ascultăm cuvântul autorului, Constantin Fieraru.”
Constantin Fieraru: „Dnelor și dlor alături de genomul Biblie este și Cațavencu. Să mulțumesc dlui Constantin Marafet pentru că este un fel de mama răniților înpușcați în tranșeele cuvântului. Cartea apare după treisprezece ani, atunci când ministrul culturii era Marin Sorescu. Cartea se dedică lungului șir de fierari risipiți/ de-a valma pe parcursul meu ereditar/ bărbați și femei care-au izbit/ bucățile incandescente de fier/ scăpărător/ până au orbit în cofetăria/ cu gelatine roz-arămii cu ciocolată/ albă/ culorile oțelului supraîncălzit până aproape/ de lavă/ cum îmi povestea mama o adolescentă/ care bătea cu barosul/ demult/ globii lor oculari s-au reîntors/ în țărână/ dar bucățile de fier înroșite/ cu reflexe portocalii/ care i-au orbit și le-au iluminat/ trupurile pe dinăuntru/ s-au adunat în amurgul pe care/ fiul lor bate pe nicovala din curtea/ fostei pușcării politice/ până-l va subția într-o spadă/ cu care să țină la distanță legiunile/ de demoni.”
​Constantin Marafet: „Urmează o sesiune de autografe”
​Sâmbătă, 10 martie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului va fi Aneta Pioară. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share