Cenaclul Alexandru Sihleanu – 24 Februarie 2018


ZIUA DE DRAGOBETE SĂRBĂTORITĂ MUZICAL

Sâmbătă, 24 februarie, în Ziua de Dragobete, care „aduce iubirea în casă și în suflet”, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a fost închinată lansării de carte. La Clubul „Femina 2” membrii Cenaclului „Alexandru Sihleanu” s-au întâlnit cu invitați, nu numai din Râmnicu Sărat, dar și din Buzău: Manuela Camelia Sava, Marius Cernea, Marius Niculae, Nicolae Istrătescu, Ștefan Costache Andrei, Dănuț Oltianu-Bălăcianu (venit de la București), Costel Suditu, Eduard Antochi, Ștefan Teodor Cabel la evenimentul editorial „Ora de muzică” Ed. Editgraph 2017, autor Sorin Călin, care a fost și moderatorul momentului: „Bună ziua! Mă bucur că ne reîntâlnim. O să vă spun dintru început că am optat pentru Editura Editgraph doar din considerente financiare. Cartea adună o serie de articole inițiate în ziarul nostru, Ziarul de Rîmnic. Marius Cernea, prezent aici, a susţinut această idee. Am pornit de la practica muzicală, așa cum o văd eu și ar trebui să fie. În zilele de astăzi toată lumea vrea să învețe repede, toți vor să-și vadă copiii muzicieni într-n timp scurt. Parte din aceste articole se referă la această idee greşită că oricine poate orice, mai ales muzică. Am pornit, după cum am spus şi la lansarea de acum doi ani, de la Zăngănele. Căutând să diversific subiectele l-am întrebat pe Dan Manciulea dacă doreşte să scrie despre artiştii care ne-au inspirat şi a declinat, apoi pe Ionel Tomulescu, pe care l-am rugat să împărtăşească cititorilor din experienţa sa în domeniul IT. După două articole s-a oprit, aşa că… În paralel am scris Zăngănele, Ora de Muzică şi ABC IT. Printre muzicienii inseraţi aici, în volum, Queen, Yes, Toto, The Police şi implicit Sting, am căutat să vorbesc despre modul şi mijloacele moderne de a compune şi edita materiale muzicale, dar şi despre ,,durerile” mele de la acel moment: participările la concursul Eurovision şi multe altele. Sunt articole sfătuitoare, iar primul dintre sfaturi este acesta: dacă un copil nu are chemare, cum spunem noi, pentru muzică, să nu o facă, va fi pentru el şi părinţi o pierdere de timp. De fapt, oricine poate încerca să cânte, acolo, departe de urechile celorlalţi, deoarece actul muzical este până la urmă unul egoist, intim. Inițial, am vrut să lansez pe 20 februarie, când se împlineau trei ani de Ziarul de Rîmnic, am amânat însă pentru azi pentru a vă avea pe voi, buni prieteni, alături şi a relansa invitaţia de a trimite articole, cu condiţia ca ele să se încadreze în limitele unei scrieri literare. Îmi pare bine că Viorel Dodan ni s-a alăturat, a întregit cumva grupul de condeie tânăr al oraşului. Genovel a promis să trimită materiale când va avea gata. Veţi găsi peste tot în carte, căutând în viaţa tuturor celor amintiţi şi biografiaţi, că încerc să explic modul în care percep eu muzica. O să începem să cântăm, fiindcă încă nu s-a răcit participarea noastră la Eurovision.”
Dan Manciulea: „O să încep eu. O să vă spun câteva vorbe. Sorin Călin se erijează într-un profesor non conformist, ne aduce într-un format, cu un fel de a spune lucrurile, într-un fel diferit de literații mari. Întâlnirea lui cu Marius Cernea a fost un fel de fractură, o altă apă de băut. El se adresează sufletului. Eu propun să facem șase ore de muzică, să fim o națiune muzicală, care nu are ca subiect orgoliul. Nu există public de muzică, nu mai există bucurie. O ,,Rază de soare” vă aduc.” Susținut de Sorin Călin, chitară și voce(n. cron.)
Sorin Călin: „Toată muzica românească este străbătută de un șir de game minore. Piesa lui Dan Manciulea a fost considerată o jucărie, foarte tranșant, pentru motivul că primele versuri vorbesc despre acel moment din viaţa oricui: copilăria. A fost considerată prea juvenilă, puerilă de-a dreptul. Printre piesele făcute în decursul anilor, printre cele mai recente se numără ,,Noi doi”. A cântat Eduard Antochi, voce și Sorin Călin chitară. (n. cron.) Îi dau cuvântul lui Theo Cabel, colegul nostru de la Buzău.”
Ștefan Teodor Cabel: „De la Râmnic avem ca redactori la revista Literadura pe Manuela Camelia Sava, Sorin Călin. Iarna nu și-a spus toate poveștile, nici nu și-a ars toate lemnele la gura sobei. Dar cine mai stă azi la gura sobei? Și de ce nu am sta? Și dacă nu stăm la gura sobei, ne uităm pe geam cum ninge, fulgii se grăbesc, ca secundele, nebunele, dar noi nu ne grăbim; temporizăm cadența aparent alertă pe strune de chitară, undeva într-un centru cultural, într-un orășel de provincie, unde toate sunt bune și la locul lor dacă știi să le vezi așa și ai răbdarea de a nu intra în iureșul vremii care ne dă impresia că vine și trece ca o furtună. Zi de iarnă, cum spuneam, Dragobete, sâmbăta lui Sân Toader, și pe lângă toate acestea o lansare de carte: Râmnicu Sărat, Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” 2018, Sorin Călin – Ora de muzică – Ed. Editgraph. Sorin Călin este atipic întru devenire literară. Nu a stat pe lângă nimeni să buchisească între poetică și poietică. A citit singur și apoi, la vârsta zborului… a zburat. Și-a dovedit talentul în cărți de atitudine, atacând subiecte delicate pentru unii sau prea îndrăznețe pentru alții. „Muzicanții din Râmnic”, „Zăngănele” sunt un fel de a scrie, nu nou, ci asumat, cu aplombul care ți-l dă uneori bucuria că știi de ce trăiești, pentru momentul în sine sau pentru lehamitea deșertăciunii pe care unii vor să ți-o vândă ca pe o mină de aur. „Ora de muzică” este un jurnal eseistic, în care profesorul de muzică spune, printre altele, părinților, că performanța ține de talent, nu de bani și de ambiții care nu se vor materializa niciodată. Peste câțiva ani, această carte, va fi ca o sămânță. Nu știu dacă s-a vorbit ceva și nu a fost consemnat de Vasile Ghinea.”
Sorin Călin: „Este bine să se scrie o istorie alocurilor, în special a oamenilor ce le ocupă. Este vorba despre acea stare de anonimat acceptată cu bună ştiinţă de toţi cei mulţi, când, după o anumită vârstă, nu te mai știe nimeni. Dacă cineva își aduce aminte de tine totuşi, înseamnă că ori n-ai murit, ori ţi s-a întâmplat ceva. Bun sau rău.”
Matincă Costea: „Îl avem aici pe Vasile Ghinea care scrie tot ce vorbim. Colegul nostru de Cenaclu, Sorin Călin, este foarte prolific și demonstrează, cu această carte pe care o așteptam dintr-o curiozitate, un potențial literar. O atmosferă plăcută, cu invitați de la Buzău. Succes în continuare!
Dan Manciulea – „Cântec fără sfârșit”, voce și chitară, acompaniat de Sorin Călin.
Sorin Călin: „Dan lucrează la un nou album ,,Țara hârtiilor”, cu tematică socială, ce va fi lansat pe 28 aprilie, la Bruxelles, la festivalul românilor de pretutindeni, unde vom evolua şi noi printre alţi artişti. O invit pe Anya Bunduc să cânte una dintre cele două eleve de care sunt cel mai mândru, în a căror îndrumare muzicală am încercat să trec de formalismul educaţiei actuale. Îl invit apoi pe dl Istrătescu, profesorul meu, cu care am cântat prima dată, care mi-a dat credit că pot urca pe scenă cu încredere, atât mie, cât și lui Sorin Cârjan. Şi vă pot spune că datorită dânsului mai ales atunci acest instrument, chitara.”
Nicolae Istrătescu: „Un fel de improvizație.”
Sorin Călin: „Sunt diferite forme de exprimare muzicală, printre care şi acest gen interpretat de domnul profesor, ambiental l-aş numi, la fel de atrăgător ca şi cele, spre exemplu, executate cu vocea. Iată, Delia Porumb despre care v-am vorbit și care va cânta și ea, vă poate demostra parte maniera de exprimare muzicală. Ca şi Anya, a obţinut premii importante anul trecut, culminând cu trofeul unuia dintre concursurile specializate pe folk la numai 14 ani abia împliniţi.”
Manuela Camelia Sava: „Așteptam cu nerăbdare cartea. Sorin îmi împărtășea din mers ideile. O parte am citit pe site-ul ziarului. Despre omul, prietenul Sorin Călin: îi admir implicarea, este foarte tranșant, este o alegere bună de a fi la Centrul Cultural cu această Școală Populară de Artă. Este foarte bine să ai pe cineva căruia să îi ceri sfatul în muzică. Volumul de muncă din spatele acestei cărți este mare. Cartea arată impecabil. Noi îți mulțumi pentru acestă Oră de muzică.
Mihai Constantinescu: „Ești desăvârșit în toate,/ Arta ta mă dă pe spate./ Totdeauna ești în top/ Și te-aș asculta non stop.// Ca spectator râmnicean,/ Vorbind de Manciulea Dan,/ O dorință mă întrece,/ Să-i dau iarăși nota zece.// Începând cu ,,Zăngănele”,/ Ne-ai cucerit băiețele,/ Ne-ai cucerit va să zică,/ Azi, cu Ora de muzică.// Azi, e mare sărbătoare./ La Centru e iar lansare,/ Cu a sa ,,Oră de muzică”/ Vine vesel Fulgerică.”
Nicolae Constantinescu: „(Lui Dan Manciulea și lui Sorin Călin) – Cântă de raza de soare/ Printre note muzicale./ Azi nu fulgeră, nici tună,/ Dan, Sorin sunt împreună!; (Lui Sorin Călin) – În cuvinte muzicale/ Dăruind mărgăritare!/ Astăzi, nu mai zăngănești,/ Doar despre Sting ne vorbești.”
Mama lui: (mama autorului n.cron) „Sunt mândră că am crescut un băiat care astăzi bucură atâta lume.”
Ecaterina Chifu: „Ora de Muzică este o carte de educație muzicală, de evocare, rememorare, de ilustrare a unor personalități, dar mai ales o carte filozofică. Ex: ,,Creația, gestul muzical suprem… Creația, secțiunea de aur la care visează toată lumea.” Cartea redă tainele omului însetat de muzică, o muzică ce-o simte cu toată ființa sa. El se autodefinește: ,,Cântecul l-am considerat intim. O parte din mine avea să meargă spre el, o parte din el aveam să fiu chiar eu.” Muzica este un dar divin. Autorul explică procesul creației, cum două note pot duce la o capodoperă sau două cuvinte pot declanșa o partitură. Chinurile creației sunt multiple. Creatorul trece de la agonie la extaz, de la beatitudine la dezamăgire. Autorul nu este un tip pierdut în norii muzicii, ci o persoană lucidă ce oferă lecții de muzică, adevărate lecții de viață, muzica declanșează imagini sublimate.”
Costel Suditu: „Folosește, pentru cititori, o formulă aproape de limbajul popular, mai ales poezia. Opera individului este un fruct crud, care trebuie să se coacă. Și sunt unii care preferă fructele crude.”
Viorel Dodan: „Mă bucur că mă aflu aici, în calitate de privitor și prieten, la asemenea evenimente. S-a spus aici, despre faptul că nu toată lumea gustă astfel de demersuri. Părerea mea, cultura nu este pentru toată lumea. Dacă ar crește pe toate gardurile, ar mânca-o toate caprele. S-a făcut referire la ,,Sensul râmnicean”, care a avut rolul lui. Și vremurile au evoluat. Nu putem să nu remarcăm sprijinul pentru acest gen de manifestări, lansările de carte. Se observă unele curente separate, care vor da unitate de idei în diversitate. Îl invidiez pe Sorin pentru perseverența cu care a urmărit această oră de muzică. Este bine că asemenea întâlniri au loc. Îl felicit pentru proiectele sale, să ne întâlnim și cu altă ocazie.”
Dănuț Oltianu-Bălăcianu: „Să nu uităm să spunem că noi nu am fi fost în stare să scriem nici un capitol din carte. Carte care, asa cum s-a spus, este o sămânță. Nemodificată genetic. Am avut bucuria să-l simt pe dl Suditu, pe Dodan. Să ascult modestia și corectitudinea prietenilor mei. M-au bucurat Edi, Dan, tinerele fete, Anya și Delia, dl prof Istratescu…” 
Dan Manciulea: „Trebuie să mulțumesc dnei Cornelia Ionescu Ciurumelea și fiicei sale pentru desenele cu care am realizat acel videoclip difuzat la Turda. ,,Țara hârtiilor” să o cântăm împreună.” (Dan, Sorin, Anya şi Delia)
A urmat, la cafeaua literară, sesiunea de autografe.
Sâmbătă, 3 martie, începând cu ora 11:00, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi închinată lansării de carte: „TOAMNA DE MIR” Ed. Rafet. 2018, autor Constantin Fieraru. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share