Căruţa cu virgule – Floricultură


Eheei, dragii mei, a venit iar primăvara! Femeile primesc flori, îmbrățișări și sărutări, păsărelele ciripesc mai vesele, gripele și depresiile sunt mai suportabile, mașinile circulă cu geamurile lăsate să se audă bașii corespuzători, hainele încep să zboare de nerăbdare de pe corpurile noastre dornice de căldură naturală… Ce mai! Se întâmplă o grămadă de chestii mișto! Par egzamplă io, care, orișicât… cum ar veni… vorba aia, am zis odată că mă retrag din peisajul pereților virtuali și nu m-am ținut de cuvânt, așa că iată-mă-s tot p-acilea, plictisindu-vă cum se cuvine…
Carevasăzică, de ziua asta a femeii, am profitat și eu, ca orice soț al soției sale și i-am făcut și eu un cadou soției mele! I-am făcut cadou o minunată… plecare de-acasă! În scop inspirațional, bineînțeles! M-am extras din domiciliul conjugal și am pornit după flori! Și cum mergeam io așa liniștit, dar cu un scop bine definit în minte, am ajuns în locul unde nu există durere și nici întristare, un loc liniștit, cu multe flori… Nu, bre! Nu e Raiul!… Ăhă! N-am io norocul ăsta să ajung acolo! La muzeul nostru minunat, unde m-am trezit înconjurat numai de flori. Flori pe pereți, pe tablouri, adică. Și multe alte flori în asistență, femei, adică! Păi, după câte femei erau în sala muzeului mai că ai fi zis că ești în Rai. Noroc cu domnul Marius Neculae care m-a adus cu picioarele pe pământ, amintindu-mi de ce sunt acolo. M-am asortat și eu, cameleonic, cu acei puțini oameni prezenți cu prilejul expoziției ,, FLORI ÎN LUNA LUI MARTIE”, expoziție în care, trei pictori bucureșteni au ținut neapărat să ofere flori femeilor râmnicene. Cum ar zice cineva, ,,mie-mi place artele”, însă asta nu înseamnă că mă și pricep la ele. Dar, așa cu simțurile mele de băiat de la țară, mi-am desfătat privirea și sufletul cu tablourile,expuse. Și n-are cum să nu-ți placă un tablou cu flori, oricine ar fi autorul lui. Cu atât mai mult, n-are cum să nu-ți placă tablourile domnilor SORIN ADAM, NICOLAE BLEI sau MARIAN CONDRUZ. Unul din motive ar fi că, unele din tablourile expuse fac parte din colecții personale, care au mai fost expuse și în alte locuri, în afara țării, iar acum au poposit și la Râmnicu-Sărat, ceea ce nu e puțin lucru, din câte-mi dau eu seama. Din discursul domnului MARIAN CONDRUZ am aflat că, Râmnicu-Sărat a fost odată precum Parisul! Așa era el văzut prin ochii copilului Condruz, de la acea vreme, care venea prima dată într-un oraș. Flori! Flori de toate culorile, de toate felurile… Flori ,,de foc”, flori gingașe, flori de măr, ghiocei… O încântare și un moment de bucurie și de adevărată primăvară, după iarna asta care părea că nu se mai termină. Culorile calde, tușele delicate și sensibile, sunt expresia sufletului artistului și ne fac să vibrăm odată cu el, să ne detașăm pentru o clipă de cotidian și să privim lumea prin ochii artistului, măcar pentru un moment. Moment de bucurie care s-a petrecut prin strădania oamenilor de la Muzeul Municipal, a domnilor Marius Neculae, Alexandru Măciucă, a fiicei și soției acestuia, Laurențiu Selegian și a nu mai puțin importanților angajați ai instituției, fără de care aceste clipe de bucurie și multe altele n-ar fi posibile. Munca lor a fost apreciată pe măsură de ceilalți participanți la eveniment, oameni de cultură, critici literari și de artă, nu ,,primitivi” ca mine… Astfel, alături de artiștii prezenți, am avut din nou plăcerea și privilegiul să mă aflu alături de doamna
Violeta Vilcu, domnii Constantin Marafet, Ghinea Vasile, Sorin Călin, Răzvan Theo Chirac, Oprea Dumitru Horia, Costică Dristaru, Mateevici Volodea… Dacă au mai fost și alții prezenți și nu i-am menționat aici, îi rog să nu se supere pe memoria mea din ce în ce mai capricioasă și să se considere menționați ca parte a aceleiași comuniuni de spirit care s-a creat acolo, pentru o clipă… Așa, ca să vă spui și unde o să se ajungă cu tehnologia, cică în viitor, astfel de tablouri cu flori, vor avea și un soft cu… miros specific! Totuși, io sper să nu trăiesc atât cât să prind vremurile alea!…
Expoziția va mai rămâne deschisă până la sfârșitul lumii… lunii Martie, așa că, dacă doriți să vedeți florile mai înainte de apariția celor naturale, vă puteți delecta cu priveliștea de pe pereții Muzeului Municipal. Io zic că n-aveți ce pierde și n-o să vă pară rău!
P.S Vă veți întreba probabil (și dacă nu vă-ntrebați că nu vă interesează,, io tot vă spun!) ce-am făcut cu florile pentru soție! Am făcut… să fie!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share