Pe urmele… Facebook-ului – Ploi de mai


Apă morii. Cuvânt gazetarului.
Tocmai ce a mai cules un laur Halep și eu o veste despre trecutele datorii, antamate cu jumătate de sută de mii de dolari pentr-un copil ce promitea a le returna într-un târziu. Ca ea mai sunt vreo câteva zeci, dacă nu sute, cărora le este necesar un antrenor, apoi un maseur, nutriționist, unul de le cară rachetele…, puși unul peste altul – mașini de consumat premiile jucătorilor. Dar pe merit.
Stârnitu-s-a așa o efuziune cititorească la articolul despre zile trecute municipale sărbătorești al colegului Viorel Dodan încât mi-a mijit un zâmbet la inspirația de-a fi luat o fotografie cu fum de micăraie. Peste șapte sute de oameni atrași de senzația de miros…. Dintre ei unul a găsit de cuviință să ne amintească lipsa din peisaj a Sensului râmnicean, nu pentru motivul regretabil de-a-și fi încheiat existența cotidiană din motive lesne de priceput, capitaliste, dar și erodative, ci pentru exprimarea unei nemulțumiri mai vechi: Ziarul de Rîmnic nu face apologia evenimentelor imediate în cronicile pe care le inițiază.
Jurnalismul nostru a avut de la început o coordonată strictă, nu face favoruri, nu pornește războaie fiindcă nu are de ce să le poarte și își alege subiectele după etica și morala fiecărui colaborator. Am cerut atât: fără politici la zi. De altfel, dacă urmăriți constant Căruța cu virgule veți concluziona în același ton cu noi: veștile de ieri sunt cele de azi, locurile nu-și schimbă radical fața în mai puțin de 10 ani, iar concetățenii nu-s mai de ispravă decât odinioară. Oho! Ia să fi existat unul de soi!
Nu că n-ar fi. Nu că nu am scris. Promisiunea fermă de nume per articol de la început tot a mai rămas neonorată pe ici, pe colo, cauzată de principiul nedeclarării conflictelor deschise, de-un obraz urban și sigur datorită unei educații în direcția unor relații neinvazive. Nu mă veți citi aruncând cu acuze nefondate. Gratuite nicidecum.
Marius Cernea, partenerul meu și inițiatorul acestui ziar-blog, a fost rațional răspunzându-i lui Cornel Tudose cu amărăciune similară la pierderea uneia dintre flăcările aprinse și susținute în ideea mândriei arealului râmnicean și n-a dat curs zgândărelii ce….
Eu m-am gândit departe și-am făcut o comparație, inică totuși, Eminescu-Brătianu, eu-Tudose. Am recunoscut public că nu mai există nicio posibilitate de reconciliere – mai sunt perioade în urmă de întoarceri la relația de prietenie, de aceea termenul cu re în față – dar fără legătură cu dreapta cântărire când realitatea o cere.
,,Cornel Tudose – Flori de Mai, Folk Sărat, Festivalul Colindelor, Galele Muzicii Clasice, Folk de Toamnă… și multe alte evenimente devenite tradiție, ar merita ceva mai multă atenție din partea Sensului Râmnicean, o gazetă pe care o admir și o respect de la începuturi!”
Motivul diferendului vi-l dezvălui după cel al lipsei unor cronici la evenimentele din urmă. Fiindcă citatul bătea în interlocutor, Cernea Marius, implicit în Ziarul de Râmnic și mine. Dintre toate am fost martor la desfășurarea Folk Sărat-ului în 2016 și Galele Muzicii Clasice 2017. Două ipostaze diferite: membru în juriu, respectiv sunetist. Cum sunt păstrător, vă listez concurenții și considerațiile mele în dreptul prestațiilor folkiste:
– Alex Bîrsan – 8 ani, nota 5 pentru ambele piese – necorelare acorduri cu vocea, linia melodică în afara textului muzical, neatingerea notelor, necunoașterea lor;
– Ștefy și Gaby – 14 ani, am oscilat între 8 și 9 din cauza faptului că la vârsta lor s-ar fi impus cântatul pe voci diferite, pentru neconcordanțele de la chitări și lipsa exercițiului solistic instrumental la una dintre ele;
– Alex Andrei – 15 ani, notat cu 6 pentru amândouă cântelecele. Observații – interpretarea la chitară de nivel mediu, voce neadecvată ambitusului, lipsa calităților timbrale, falseuri frecvente;
– Cosmin Moroiu – 10 ani, 5 pentru Seara, 6 pentru Andrii Popa, 6 cu indulgență pentru prestația la chitară, 5 pentru voce, lipsă dicție. S-a oprit la una dintre piese, uitase ce are de cântat;
– Eduard Macovei – 11 ani, 10 și 9 pentru cele două melodii, timbru bun, ferm, cerință de atenție pentru părțile de ciupit corzi;
– Andrei Cueru – 9 ani, Nu-i târziu – compoziție – 6 pentru interpretare, 8 pentru creație; 6 pentru piesa a doua; deficiențe de pronunție, pozițiile acordurilor defectuoase;
– Sebi Jugănaru – 10 ani, între 5 și 6 Uiuiu, 6 la Ninsoare de adio. Calități lipsă, studiu de asemenea;
– Bianca Predonescu – 14 ani, 8-9 Mama, 9 Contraste. Lipsă vibrato, interpretare pe voce de cap, deficiențe acorduri bare. Notare indulgentă pe baza comparației cu concurenții din urmă;
– Rotaru Andrei – 7 ani, notare foarte indulgentă, 6 și respectiv 5. La sugestia colegilor de comisie și în urma voturilor i s-a acordat, nemeritat, locul 1 pentru încurajare și vârstă;
– Andreea Grigore – 13 ani, 7 ambele piese. Nivel mediu comparativ cu restul concurenților;
– Alexia Nedelcu – 12 ani, 7 pentru fiecare melodie. Am notat cu 6 prestația la chitară. Observații la voce: lipsa studiului inflexiunilor la Rău mă dor ochii mă dor, ambitus neadecvat la Knocking, lipsă fermitate emisie vocală, voce de cap;
– Dani Bușoi – 12 ani, între 8 și 9 pentru mici scăpări vocale și instrumentale. Acordurile cu bare ferme, încercare de epatare și exagerare a liniei vocale;
– Vlăduț Lalu – 11 ani, am oscilat între 6 și 7 la Andrii Popa, dar i-am dat minim, 5, la Bufonul. Exercițiu lipsă al acordurilor, deficiențe…;
– Adina Hăoacă – 14 ani, 6 voce și 7 chitară pentru prima piesă, 5 voce și 8 chitară a doua piesă. Timbru exploatabil, dar lipsă studiu vocal. Recomandare cursuri intensive de canto;
– Georgiana – 17 ani, 8 voce, 7 chitară din cauza nesiguranței schimburilor de acorduri. Timbru interesant, dar lipsit de îndrumarea nuanțărilor, trăirii stării impuse de melodie și versuri;
– Alex Limișcă – 12 ani, între 6 și 7 amândouă cântecele. Molatic;
– Delia Porumb – 12 ani, nota 10. Siguranță, studiu, timbru deosebit, abordare fermă, vibrato constant, fără greșeală. Adaug că nu-mi era elevă la acel moment;
– Vox Mundi – Ștefy, Gabi și Dani Bușoi – 8,50 – nepotriviri pe alocuri și exagerări, unisoane, nimic deosebit față de interpretările individuale anterioare.
Per total. Fiind toți cursanții lui Cornel am tras concluzia că țelul îndrumării, prestația interpretativă la chitară, a fost atins în proporție de sub 50%. Știind în acest moment că făceau parte dintr-un grup folk organizat sub titulatura Vali Sterian pot spune că și în privința scopului final, bivalența chitarist-solist vocal, rata de succes a fost sub cea amintită. Cât privește apariția pe scenă, și-am bifat și la alte generații în urmă aceleași probleme, în afara unuia sau a doi concurenți, restul nu fuseseră îndrumați cum să intre, cum să se raporteze la microfon, cum să se prezinte. Apoi, niciunul nu știa să acordeze chitara fără acordor, să-și regleze volumul, nu cântau fără text în față. Îndrumătorul nu a stat lângă niciunul pentru a le ameliora deficiențele de poziționare. Textele neadecvate vârstei lor și contextului concurențial, lipsa abundenței de stiluri interpretative, repetiția exasperantă a lui Andrii Popa.
Concursul s-a petrecut la o lună și ceva de la înregistrările la care am participat în calitate de inginer de sunet, mixman, corector și masteringman, perioadă în care mă așteptam ca elevii și îndrumătorul să fi tras niște învățăminte, iar studiul să se îndrepte către estomparea deficiențelor semnalate de mine. Lucru care nu s-a văzut clar decât la Delia, probabil, după cum am cunoscut-o ulterior, datorită ambiției și ,,ciudei de sine”.
Preambulul Galei muzicii clasice a fost la așa zisa lansare oficială a CD-ului cu micii cursanți de la clasele particulare de pian oblăduite de ,,…Florica…”, făurit în ,,laboratorul propriu de înregistrări din cadrul Centrului…” al lui Cornel, și l-am urmărit de pe scenă, pentru prima oară când omul de la mixer, recte eu, stătea aproape de protagoniști ca să le sară în ajutor. Mi s-a atras atenția că a dat urât privirii. În fine, spectacolul a fost un eșec, la fel, chiar dacă scuzabil că după vacanța de vară au uitat cu totul ce învățaseră, din 20 de pianiști doar unul a fost aproape de perfecțiunea cerințelor micilor lucrări muzicale, doi aproape de o interpretare bună, iar restul…. Deh, copii. După exact două luni, la finele lui Noiembrie lucrurile se amelioraseră doar la cei din lotul ,,elitei”, ceilalți cântau la fel.
Conflictul. Provenit din cele două debarcări ale lui Cornel, pe drept și cale amiabilă, am crezut, din Forțele de Muncă. Și desele mele interpelări amicale privind stilul lui de îndrumare a cursanților, poziționarea mea fermă că momentul plății orei efectuate reprezintă obligație pentru progres în următoarea.
Conflictele. N-am ajuns ușor să ocup locul de referent, piedici mi s-au pus în cale cu zecile, zi de zi, la toate nivelurile. Exceptând pe cele ajunse la urechile primarului de perturbare în 2016 a educării folkiștilor, în sânul colectivului contractual și necontractual din instituție mi s-au așezat în cârcă acuze de instabilitate, de potrivnic la orice părere, de neîndeplinire după momentul angajării a obligațiilor de serviciu. S-a ajuns, puieril, până acolo încât să se argumenteze că ,,sunt pe val” cu trupa în care activez sporadic, Salamandra, și aparițiile pe posturile naționale ar face imposibilă prezența mea la muncă. Împânzirea acestor bârfe a dus la ceea ce am numit eu ,,boicot al înscrierilor la Școala populară de arte”, fapt cert, confirmabil după consultarea cererilor de înscriere la profesorii ce activaseră deja la cursurile de pian, ,,chitară folk”, canto muzică ușoară și populară, întârziate cu două săptămâni. Nu vă mai povestesc ce discuții aprinse au urmat, ce argumente de inițiere a subminării lor de către mine prin gura ,,unor părinți” c-un text refăcut sau închipuit au ajuns în biroul de conciliere al doamnei directoare. Câte prin spate.
De ce nu scriu despre evenimentele culturale ce au ca protagoniști cele câteva sute de înscriși astăzi pe listele activităților curente ale Centrului Cultural? Deoarece pregătirea lor încă șchioapătă și dumneavoastră vă doriți ca spectatori niște artiști pe scenă. Iar ei încă nu sunt.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share