Pe urmele… Facebook-ului – Planșetă


Una, alta, mai cade pradă vederii lipsă colo un pâlc de copăcei, dincolo se cască o gură numa’ bună de-un găvan de ploicea, la urma urmei, însă, toate rămâne-vor egale în fața împietritului timp.
Găsesc astfel oricărui loc o bucurie minoră, celor străine nu mai mult de-un ,,Tii!” inițiat ad-hoc, iar alor mele, de ne făcurăm veacul împreună, un zâmbet limfatic. De aceea m-am aventurat mai mult în geografia reliefală a oricărui ins ieșit în cale, aici incluzându-mă, fiindcă nu mi-am bătut încă toate cărările și cine știe ce drumeaguri se vor isca până la ora de va să sune….
Nu cred că puteați intui motivul declanșării subiectului de astăzi: ținuta. Și una, și cealaltă. Așa cum nu o să-ți dezvăluie un marș de campanie electorală putirința caracterială, coloristica uniformizatoare pitește fețele-fețe în ipostaza hazardului, o festivitate despuiată de cocarde și pancarde va servi intimitatea fiecăruia pe tavă. Și poziția ierarhică. Fără niciun efort. Proverbul cu persoana potrivită la ale sale devenind o certitudine. De cum intră îi poți împărți lesne în pălmași și șefi, în inițiatori și executanți, servi nativi și pur-sânge albastru. După ce criterii? Uite-așa! Unul apucă de mânerul ușii cu mâna stângă în loc de dreapta, altul își potrivește nădragii când iese la o țigară, sunt din cele ce-și apără pulpele rușinate de fusta voit sumară, care vorbesc c-un ochi și cu al doilea caută omul potrivit căruia să-i aplice tactica pregătită de-acasă. Le citești cărțile comportamentale celor ce-au ales să stea la masă după ce prin convenție au semnat condica primului dans, membrilor din nevoia unor aventuri noi, cât de puțin interesante, veteranilor și foștilor, degajarea este evidentă, în jurul lor se înfiripă, după primul fel și prima șarjă de vin diluat, comitete și comisii cu participanți pe diverse paliere doctrinare, sectoriștilor, rezerviștilor, nebunilor, căci fără de ei nu se întregește norma legislativ-constituțională a nediscriminării…. Un bazar manifestativ. După identificarea precisă se pot construi poziții și funcții, și când și dacă vor fi ocupate.
N-am să vă spun cine. Nu sunt necesare numele, ci doar faptele mici, ele sortează indivizii în viabili azi, mâine sau niciodată, și deseori șprițul punctează pozitiv sau degradează, glasul chiuitor, stăruințele necuvenite, chiar și-o manea strecurată ca doleanță puerilă. Mustățile, culoarea obrazului, chelia, burțile, coafura, înălțimea, vârsta….
Oricum, desenul descriptiv este o copie, cum oricare dintre voi o aveți pe undeva. Mi-a desprins din constatări doamna V. Răduță, că orașele își trăiesc defunctele monotonii în pasteluri identice, într-o închisoare dogmatică nediferențiabilă, se coșcovesc aceleași mucegaiuri pe la colțuri, poeții se mint frumos, muzicienii se-mbată după spectacol, politicienii se-ncheie la ultimul nasture…. Cetățeni în toate dintre cazuri.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share