Pe urmele… Facebook-ului – Corvet


Bine, bineeee!
Așa vă trebuie, stimați spectatori! Așa v-ați ales valorile, așa le aveți! Atât de departe ați îngăduit porcoșeniei să ajungă….
Recunosc, slobozeniile gurii, în graba explicativă, debordează de dictonuri licențioase și politichiile de șanț și mahala curg mai ușor c-un vocabular susținut și presărat ,,organic”, supremația dreptății proprii devine o realitate necombativă, egalul între oricare plauzibil și sustenabil. Când ar mai avea ocazia nea Vasile, truditor la sapă, să contreze președintele de țară, ucenicul Gheorghiță să-și verse oful pe maistrul-instructor și Ionica de la secția croitorie pe director? Niciodată! Astfel de despuieri și sex verbal nelegitime, contraindicate orânduielilor firești le-ar lăsa gura flămândă și familiile nenorocite.
Ce să recite poetul? Din creația personală. Genul? Surpriză. Pornografic. S-a oripilat publicul asistent? Nu el a primit laurii. Nimic de mirare, exhibiția, bombasticul, habotnicia, scabrosul, violența, crima, ura, sadismul, sodomia… aveau nevoie de o ieșire la rampă, prea stătuseră în lesă mult, prea mult mușcaseră din pâinea anonimatului în ungherul cel mai întunecat. Lumină, în sfârșit! Perorări din lojele regale!
Să nu deranjeze alăturările. Inclusiv în strâmtul nostru oraș se emană aere din speciile oropsite amintite. Liniștite, fiindcă lui Dumnezeu nu i te adresezi răstit, dar pline de acea undă pătimasă a unicității, el și numai el îl adulează, el și numai el, scriitorul cuvintelor de duh, merită locul dintâi în fața suveranului guvenanței lumii de aici și apoi. Deșertăciune…. Nimic în plus.
Te uiți în ograda altuia, dar nici a ta nu-i mai brează, îți zici de la obraz, ,,coborârea” la ale ,,sfintei” faceri trimite versul în sideralul spațiilor depozitar-gunoierice, iar pe tine în glodul privirilor întoarse, lehamitei și dezgustului. Pentru câteva ,,excese” verbale mă declar vinovat, pentru ,,curajul” de-a dedulci izvoarele cu ape line, clarul de lună și duioasele atingeri îndrăgostite…. Altă greșeală și spargere de normă nu veți găsi, atâta neobrăzare să aștern rimat sau alb vulgarul direct n-am descoperit în mine și nici să-mi placă să țin în mână un trofeu pentru ,,îndrăzneală” ca Medeea Iancu, arvunită pentr-un loc lângă Eminescu la Botoșani, făcând din actele… voite și nevoite, susțin decernatorii, artă. Cu o sală golită de spectatori oripilați se cheamă eșec, note de proastă purtare și viziune modernistă decadentă, inacceptabilă.
Viitorul? Într-o formă culturală primitivă, ignorantă, simplificată. Predarea alfabetului va fi probabil singura certitudine, aritmetica trocului, dinamica autovehiculelor la schimbarea bruscă a accelerării, desenul machiajelor stridente, anatomia suprafețelor artificiale, codul familiei bezmetice întreite, împătrite, fără urmași sau doar cu unul, doi decorativi, chimia fluidelor seminale, lingvistica corpurilor musculoase bucale, educație muzicală după ureche.
Inițial înaintasem cioarnei termenul afonie, am retractat, alăturat muzicii nu ar fi dezvăluit decât o parte din înțeles, o dată pentru sensul medicalo-calitativ, temporar sau definitiv, apoi pentru extensia uzată mai bine sau mai rău spre ,,nerv” auditiv inactiv.
Printre cele două muze mă simt deja stingher, ambele încearcă să-mi probeze că mă înșel și nu reușesc defel. Cel puțin la Râmnic.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share