Pe urmele… Facebook-ului – Căpiați


Vorbim pe vorbe. Da’ de-s adevărate aman și aferim de capul nostru, ne-a păscut din eprubetă….
Dumnezeu știe. Noi n-am aflat încă. Să zicem c-ar fi instinct de conservare. Păi, am fi băgat capul în plapumă și spasmul fricii ar fi tremurat carnea pe noi până-n ultima clipă, devenind astfel o țară de schelete fantomatice. De unde teamă? Cocoșirea face să uităm zbârlirea de păr într-o clipită, întoarce primejdiei spatele, fluturăm brațe și pumni către ea, se încleștează maxilarele, ronțăie carii și suduie vitejește.
Despre curaj și demnitate s-ar cuveni să pomenim, nu despre efectele unui genom dintre cele mai ciudate. Își amintește oricine poveștile zugrăvite cu meșteșug din lecțiile de istorie camuflate prin abecedare, cărți de citire și alte pagini dedicate formării școlare a caracterelor sociale române puternice. Mulți suntem încă rămași pe acolo. Mulți încă ne încredem cu desăvârșire în curajul actului de lașitate prin care parte din străbuna glie era abandonată, pârlogită, pârjolită, otrăvită pentru o alta, codristă….
De înșirat altădată toate nimicniciile cronologizate. Astăzi discutăm despre încă un patriot, despre calitatea pedant-perdantă a unor mentalități ce-au făcut spuza de filozofi autohtoni să abdice în ultimă instanță în fața propriei firi: acel ceva cu închisoarea unuia pentru o întreagă țară de…. N-o să spun eu cu ce trebuia cineva-ul să-și împroprietărească eul, nu despre el inițiasem polologhia. Acela măcar a recunoscut indirect ce hram poartă.
Neagu Djuvara. Din stenografierea intervievării lui vom afla adevărul curat despre nație, caracterul…. ,,Ce s-a întâmplat în octombrie 1940… Noi am fi putut precipita evenimentele rezistând ruşilor şi spunând în acelaşi timp nemţilor: dacă voi intraţi prin alţii în Transilvania, noi nu ne mai apărăm. Şi-am fi fost ocupaţi de cele două mari puteri, dar aveam obrazul curat, aveam mai puţine pierderi în oameni decât am avut făcând un război până în Kuban şi la Stalingrad şi îndărăt până la Praga, ca să ne scuipe în ochi toată lumea. Fiindcă şi rusul spune: „de ce ai trecut peste Nistru?”; neamţul: „de ce m-ai trădat la 23 august?”; franţuzul: „de ce ai făcut războiul alături de Germania?”; englezii şi americanii: „de ce ne-aţi declarat război?”… Suntem urâţi de toată lumea.”
Respect bătrânii. Respect intelectualii. Respect rezonabilitatea. Iar citatul s-ar încadra perfect pe toate palierele. S-ar. Dar când apare în ipoteză posibilitatea sădirii măcar unei fărâme de omenesc, nimic legat de apartenențe lingvistice și teritoriale, și arunci la gunoi ce mai poate rămâne din cineva uman, mândria, mă detașez și-mi retrag profundele sentimente încărcate de rațiune. Pus în antiteză cu studiile sale despre dez-orientalizarea națiunii, cele despre perioada 1800-1848, de cultivare a spiritului român ca popor liber, latin, de aceeași teapă cu cele mai civilizate, unde pare un patriot sadea gata să-și pună la bătaie viața în schimbul căpătării unui românism distinct, de viță aleasă, înclin să cred că avem un… supraviețuitor. Unul pe care viața l-a conservat ca pe-un giuvaer. Nobil, odraslă de ministru, combatant trei ani făr-un glonte extras țevii cu ghinturi, lucrător la Cifru și…, ba pe lângă Tătărescu, Antonescu, prin Franța, Africa doar 23 de ani….
Încercați să nu vă indignați după ,,În căutarea indiscrețiilor” a lui Nicolae Tomescu. Mie nu-mi iese.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share