Pe urmele… Facebook-ului – Călineee…


Veți mai găsi doar în roman, de-i va veni rândul, strigătura asta familială. O dată pentru tata, azi împlinit cu încă un an peste cei de pensionare și-nc-o dată pentru mine și frații mei în tonus școlar.
Răceala asta naturală îngheață, bârlogește, încetinește mersul memoriei până la lene și plictis, la pofte culinare și somn, reperele calendaristice devin ,,Ce zi e azi?” și mințile adorm cu proprietar cu tot. ‘S trei ani, ieri 20 Februarie, dă-o-colo de treabă, o zi o dată la 365 am de memorat, una! și eu o uit! Nici nemernicul ăsta de Facebook nu-i mai de ispravă să mă tragă de mânecă, avea alte treburi, să-mi spună de-o poezie de-acu… doi sau un an? Na, că nici aici nu pot fixa precis cu aproximație! Ori poate tocmai asta a vrut să-mi indice, că n-am cine știe ce în cap, pe cap, nu mai contează, ,,Alopecie” este, bag de seamă, și-năuntru, și pe dinafară.
Împlinirăm 3! Un melanj de mândrie maximă și ponderată, acoperite de regretul că n-am reușit să conving mai mulți concetățeni scribi să aplice literar-cronicărește pe platforma noastră fără orgoliile ocazionale sau permanentizate ce-și fac veacul în dosul cuvintelor pe cât de virtuale, pe atât de tăioase și-n mersul cotidianul relațional direct. Mă bucur că lucrurile începute continuă, cenaclul, îmbătrânind cu fiecare ședință, merge înainte, mai cu bune, mai cu nebune și repetări, ține trează o parte din conștiința culturală locală, amanetându-și membrii și paginile ospeției, devine ad-hoc gazdă pentru oricine calcă pragul orașului cu-o carte la subraț prin vocea lui Vasile Ghinea. Regret în aceeași măsură că episoadele-eseu ale ,,Spațiilor culturale”, aparținând autoarei-fondator Valeria Manta-Tăicuțu, au încetat să se producă săptămânal, dar caut o soluție de revenire, angajând parte dintre lucrările reproduse în conținutul revistei pe viitor. Promit să reiau șirul poveștilor din ,,De Rîmnic, de bine!” sub altă titulatură pentru un loc sub soarele binecuvântării creației locale tuturor celor ce au subscris măcar o dată în paginile unei publicații.
Sunt ferm convins că pășim încă de la debut într-o direcție potrivită, nu în sensul strict al unui mod de exprimare dintre cele mai docte, ci în acela al permanentizării constanței înfățișării zilnice, cred în toți cei ce au acceptat să-și pună numele sub sigla ,,Ziarul de Rîmnic”, cred într-o generație nu tocmai nouă, nu tocmai tânără, dar deșteaptă și atentă la orice poate fi înfierat și lăudat, poate separat, poate împreună.
Ca orice ziarist, dar amator, am porniri umane, nu de puține ori am fost de-a dreptul invidios pe Viorel Dodan citindu-i miile de articole închipuite cu așa ușurință și atât de consistente încât n-am ezitat să-i propun colaborarea cu titlu de permanență și promisiunea unei amiciții dintre cele mai lungi. Acceptate ambele. Nici sporadicele apariții ale lui Genovel Frățilă n-au avut menirea de-a mă liniști și-a trăi în această extraordinară lume a scrisului în maximă suficiență, haijinul este un foarte bun povestitor, de aceea o să-l rog cu această ocazie să îndesească aparițiile.
Sper ca lor să li se alăture cu același entuziasm mulți dintre prietenii demersului nostru jurnalistic, Ștefan Andrei, Camelia Sava, Dan Manciulea…, inițiativă fondată și susținută de același dintotdeauna coleg Marius Cernea. Și-om trăi sănătoși să le-mplinim pe toate!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share