Fărădelegea lui Călin – Surceluțe


Ce mi-i azi, ce mi-i mâine? La urma urmelor pagubosul tot eu voi fi.
Bine mi-ar sta în locul unuia angajat cu porțioara, o oră muncită, una plătită, așa mi-aș organiza mai bine ziua și-aș ieși mai câștigat. M-aș încadra excelent în categoria ,,salariat cu fracțiune de normă”, fără ore neplătite, fără timpi morți și bani după…. Am trăit s-o fac și p-asta, s-ajung din ins liber și neîngrădit prizonier al unei retribuții lunare prea puțin îndestulătoare, cerșetor după dreptate, așteptând la mâna unuia și altuia ceea ce se cuvine. Nu este prima descoperire că legile se bat cap în cap, una interzice munca suplimentară pe mai puțin și mai târziu, alta o încuviințează la schimb cu zilele libere. Nebunie băsesciană. Art. 105, Al. 1, precizează elementele de recunoaștere a unei activități cu timp parțial: ,,a) durata muncii și repartizarea programului de lucru; b) condițiile în care se poate modifica programul de lucru; c) interdicția de a efectua ore suplimentare, cu excepția cazurilor de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor acestora.” Se poate pentru unii, înseamnă că nici altora nu li se pot cere servicii după finalul orelor stabilite zilnice, atunci ori Codul muncii este ilicit, ori legile și ordonanțele date de 10 ani încoace privitoare la salarizare și timpul de muncă.
Chiar și el, Codul, se contrazice în categorisire și amestecă noțiunile. Art. 103: ,,Salariatul cu fracțiune de normă este salariatul al cărui număr de ore normale de lucru, calculate săptămânal sau ca medie lunară, este inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu normă întreagă comparabil.” Art. 105, Al. 2: ,,În situația în care într-un contract individual de muncă cu timp parțial nu sunt precizate elementele prevăzute la Al. 1, contractul se consideră a fi încheiat pentru normă întreagă.” Precizări inutile, adăugate pentru minți tâmpe care s-ar afla în dilema timp parțial – 8 ore zilnic, cinci zile pe săptămână sau timp normal – 8 ore zilnic în aceleași cinci. Grea decizie!
Cu Art. 104 încep șmecheriile. După un prim alineat sobru, direct și corect, cuprinzând seriozitatea de tratament prin cele două propuneri de termen, determinat și nedeterminat, al treilea introduce noțiunea de ,,salariat cu normă întreagă” ca unitate de măsură. Parcă vorbeam de timp ca principiu și nu neapărat de cantitatea și calitatea cerute într-o zi de muncă. Restul lui trei și Al. 4 nu vi le mai amintesc, deja am făcut o fobie la cuvinte precum vechime, ,,dacă nu există”, calificare, grad…, parcă-s actorul care de frica șefului vedea la fiecare pas ,,Mai vedem noi mâine!”
106 – același amestec…. La Al. 1 parțialul ,,… se bucură de drepturile salariaților cu normă întreagă…”, la 2 ,,Drepturile salariale se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat…” ,,Bagabonții…, laie…”
Art. 107 – o scaldă. Sau o bălăcește. După plac. Patru alineate, patru dus-întors-uri de la fracțiune de normă la normă întreagă prin ograda angajatorului prin informări, transmisiuni la sindicat sau reprezentanți ai salariaților. Ei îi zic oportunitate.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share