Fărădelegea lui Călin – Stați așa!


O clipă. M-aș mulțumi cu o explicație cât de cât coerentă pentru elucidarea rolurilor și poziției persoanei sau instituției ce și-a făcut un scop din a se oferi înlesnitor între un freelancer și un bussinessman.
Mi se pare bizar, la noi, sistem semicapitalist, să nu se definească precis starea agentului de muncă temporară, să nu se împartă în grupe. Anofm este agent de muncă? Este. Contractorul și subcontractorul au aceleași atribute? Le au. Sunt oare entități cu similitudini în proporții covârșitoare? Nu. După formula agent…-salariat…-misiune…-utilizator… ar părea confundabile, le diferențiază însă cel puțin un lucru: procentul, suma… încasată de agent. Doar n-o lucra pe daibogi. Art. 97 nu se deosebește de surate, cifre precise pentru perioadele de probă, identice, personajele cam tot alea, dar am găsit surprinzătoare, pentru o rațiune sănătoasă, introducerea funcției de conducere la litera e). În ipostaza Anofm nu, ci acolo unde un samsar poate scoate la vânzare pentru o scurtă perioadă un viitor director. Mai trimiți la lucru un zidar, un electrician, mai dai la pace să-ți ,,vireze” câțiva bănuți pentru ,,serviciu”, totuși nu-i de joacă să livrezi însuși creierul întregii perspective a afacerii ca pe-o marfă care azi este și peste șase luni și-o zi, la soroc, să ți-l iei înapoi.
Scrie pe-aici de unele și altele, se interzice clar în Art. 102 agenților de muncă temporară să perceapă ,,… taxă salariaților temporari în schimbul demersurilor în vederea recrutării acestora de către utilizator sau pentru încheierea unui contract temporar de muncă.”, ceea ce întărește bănuiala ambiguității statutului acestor persoane, se ocupă doar cu așa ceva, sunt la rândul lor întreprinzători și au nevoie de forță suplimentară de muncă, au găsit acel job care-i pune în legătură directă cu un omolog și le oferă forță de muncă, logistică, consultanță, etc în schimbul unei plăți?
Pentru că urmând doar persoana agentului, la Art. 100 acesta pare o adevărată entitate economică, privind concedierea înaintea termenului limită contractual, dacă se încumetă să rupă relația cu salariatul trebuie să o facă pentru abateri disciplinare ori cele permise de norme.
101 completează și propune echitatea între toți cei de-o mumă: angajați.
Se poate numi avantaj conținutul Art. 99, trecerea de la agent la utilizator la finalul misiunii este certă, ,,te-am văzut, mi-ai plăcut, ce rămâne de făcut?”: încheierea unui contract salariat temporar-utilizator, în care ,,… durata misiunii efectuate se ia în calcul la stabilirea drepturilor salariale, precum și a celorlalte drepturi prevăzute de legislația muncii.” Așa, de-o aducere a minților din urmă, fără perioadă de probă. Cel puțin.
Lucru facil. O parte de răspundere fusese a lui, a utilizatorului. Poate cea mai mare. Avea obligația, legiferată de Art. 98, de a asigura condiții de muncă corespunzătoare misiunii, unei calificări similare și a fi vigilent în situația unui incident de muncă: ,,Al. 2 – Utilizatorul va notifica de îndată agentului de muncă temporară orice accident de muncă sau îmbolnăvire profesională de care a luat cunoștință și a cărei victimă a fost un salariat temporar pus la dispoziție…”

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share