Fărădelegea lui Călin – Reve…nire


Vremuri pentru căscați. De la un capăt la celălalt de noapte. La început și la final. În zori.
Nu m-a apucat dimineața la-ntors pe cărările Intercoop-ului. Miezul întunericului da. Schimbul doi mi-a creat amintiri diverse, când luam masa pe la șapte-n amurg, grămădit lângă colegi pe cutii goale de 25 de litri de vopsea, cele plăcute, și când nebuna înserare îmi pironea în retină miile de stele alb-roș-albăstrii ale electrodului înfipt tensional în carnea fierătaniilor. Și sfadele pe vreo cotă…. Să le accept noima? Ba! N-avem și iarnă, și un pic de primăvară, și câteva picături de toamnă, nu-ți bagi deștele-n ochi de beznă cumva și pe la 5 după miezul zilei, nu produce aceeași senzație lipsa astrului solar? Nicio diferență? Ascultați voi oropsiți ai vieții la Art. 125: ,,Al. 1 – Munca prestată între orele 22,00-6,00 este considerată muncă de noapte.” Plecam iarna cu lanterna și mă-ntorceam cu farul alimentat de dinam, da’ pe-atunci era comunism, noapte-zi devenise singura șansă…. Măcar prindeam o flamă la serviciu. Necuviința pentru atât de mult arc electric se întindea acasă, pe plajele nisipoase din privire, împietrite în pătura cea mai oarbă noptatică. Deranjant. De-o fi fost tot așa odinioară…. Aici nu doar somnul, cel de trage capul la moțăieli, devine miză pentru descrierea ocupantului unui astfel de post, nu poți să treci două ore celor ce asemenea mie terminau activitatea exact la ceas de cumpănă, transformându-i în beneficiari ai nimicului remuneratoriu. Minim…. Al. 2: ,,Salariatul de noapte reprezintă, după caz: a) salariatul care efectuează muncă de noapte cel puțin 3 ore din timpul său zilnic de lucru; b) salariatul care efectuează muncă de noapte în proporție de cel puțin 30% din timpul său lunar de lucru.” Cifrele…. Proastele! 3x5x4=60 ore plus vreo maxim 3×4=12, ar totaliza 72 în limba ornicului de perete. Sau la purtător. Ca să ne dea fără virgule și perioade luăm 24, de trei ori 8, constatăm că acele treizeci… fac la fel, 8, multiplicând până la lună, capătăm un alt rezultat, doar 64 de ore. Care variantă rămâne valabilă, 3 ore/zi sau 2 ore și patruzeci de minute? Scapă-l Doamne de chin! Că-n baza Al. 3 scoți pe targă angajatul în mai puțin de 3 luni cu media de 8 ore, pe noapte trebuia inscripționat, nu pe zi, baremul de uz, iar Al. 4 în coșciug, în ,,condiții speciale sau deosebite de muncă” nu mai puțin de-un ficat crapă-n tine. Un plămân și-o inimă ce știu că pe Lună se respiră și se bate la viteză micșorată. Apăi n-am văzut o așa inconsecvență, aci că-i opt ore maxim în 24, aci că poate depăși. Când acorzi acele ,,perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare în bani”, de la Al. 5, dacă tu-l ții pe muncitor mai mult în fiecare zi, la ce i-ar folosi biștarii în afară de-un medic sau, priviți în sus, pentru propria înmormântare?
Adică nu spui pentru cel cu norma întreagă ce ar merita, în schimb îi faci lobby ălui de apucă cele trei ore sub filamente și pe tipsie îi oferi una hodinitoare și plătită regește – Art. 126, Al. 1; apoi încarci desaga c-un sfert de salar’ – Al. 2.
Vlăguiește-l, fă-i pastă ficățelul!, e bun după de muncă de zi cum am fost eu acum un deceniu și mai bine: zăcui în pat o lună și-ncă una petrecută ca buimacul. Salut totuși Al. 1 și 2 ale Art. 127, cel din urmă fuse 3, fiindcă cer evaluarea la început și apoi periodic a angajatului.
Cât despre sub op’șpe, gravide, lăuze și alăptătoare, să nu le prind, că le rup…! (Art. 128) Boieri, nu?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share