Fărădelegea lui Călin – Meliferă


Le-am sucit de-am amețit cu totul, n-am pierdut totuși ideea de bază: dreptate cu orice preț.
Mai ales în cultură există timp fracționat de muncă, nu este ca și cum opt ore, cu pauza de rigoare, te-ai așeza la bormașină și-ai da găuri până se-mplinește numărul normat ori se-ncheie programul, mai cânți, dansezi, desenezi sau scrii o frază inteligentă, te ridici apoi să-ți relaxezi mâinile, picioarele, închizi ochii ori îți clătești neuronii într-o găleată cu raze. De soare. Mâine dacă s-ar da o lege care să plătească artiștii după un astfel de orar sporadic aș accepta-o fără nicio îndoială, fiindcă libertatea produce beneficii, probabil singurul ingredient pentru prestații și opere de geniu. Lor, un articol ca 113 le-ar reduce aceste posibilități, ,,Al 1 – Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile repaus.”, i-ar aduce la exasperare și exact când muzele se strâng roi în juru-le ar fi nevoiți să nu facă absolut nimic, lacătul pe intreprindere la final de săptămână le-ar fi fatal creației. Uneori nici cele 40 de ore din Al. 2 nu le-ar fi suficiente întregirii nebuniei personale de raționament ce parcă nu se mai termină și dă să iasă la iveală, nici măcar optarea ,,… pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă…”
Art. 115, asemănător. Dar nu susțin că nu epuizează pentr-un angajament decent toate formele de maleabilizare a procesului de muncă și captarea atenției totale a angajatului pentru eficiență maximă și rezultate remarcabile. ,,Al. 1 – Pentru anumite sectoare de activitate, unități sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore; Al. 2 – Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.”
Ca necesitate pentru altfel de prestații și angajați, după bifarea în Art. 116 și 117 a faptului că se poate negocia o altă așezare a volumului de muncă într-o zi și se aduce la cunoștință (poate și-n conștiința unora care lasă de dorit…) tuturor, inclusiv celor la care se face referirea, Codul deschide o portiță și întinde o mână de ajutor celor două entități: negocierea. Art. 118, Al. 1: ,,Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză.” Al. 2 definește programul individualizat, iar Al. 3 îi face radiografia: ,,Durata zilnică a timpului de muncă este împărțită în două perioade: o perioadă fixă în care personaluk se află simultan la muncă și o perioadă variabilă, mobilă, în care salariatul își alege orele de sosire și de plecare, cu respectarea timpului de muncă zilnic.” Fără a fi perfect, așa parcă mai vii de-acasă!
119 se referă la obligația angajatorului de a ține o evidență strictă și controlabilă de către inspecția muncii. Deh, fiecare cu ale sale!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share