Cenaclul Alexandru Sihleanu – 20 Ianuarie 2018


COPILĂRIA ESTE UN REPER ÎN AMINTIRILE BIPEDULUI NUMIT OM

​Sâmbătă, 20 ianuarie, într-o zi de iarnă biruitoare, membrii Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, s-au întâlnit la un eveniment editorial, lansarea romanului „Atunci când era mereu duminică” Ed. RAO, 2017, autor Ștefan Mitroi.
Moderatorul evenimentului scriitorul și editorul Constantin Marafet: „Bună ziua, dragii mei! Sunt onorat să vă văd, nu ne-am mai văzut de o săptămână, de la ultimile două lansări. Nu vă spun că vă iubesc, v-ați supărat pe mine, – că numai ne amăgiți! Alții s-au supărat că nu au luat cuvântul. Astăzi, sunt emoționat pentru că avem în rândurile noastre un mare scriitor, Ștefan Mitroi și editorul Firiță Carp. În sală avem scriitori din Vrancea, dl Gheorghe Andrei Neagu, Ștefania Oproescu, un fost coleg Stelian Drăgulin, nelipsit de la lansări, managerul Violeta Vîlcu, dna dr. Lucreția Dediulescu care a lansat acum o săptămână ,,Pe urme de istorie”. Următoarea lansare va fi de o măreție în care doar frunzei poate să i se zbată ochiul, a poetului Constantin Marafet. Sunt prezenți scriitori Dumitru Hangu, dna Ecaterina Chifu, dna Aneta Pioară, dl Mihai Constantinescu. Astăzi, cu sprijinul dvs., încercăm să să lansăm cartea ,,Atunci când era mereu duminică”. S-a născut undeva la șapte leghe de locul nașterii dnei Bahna, Siliștea-Gumești. În zona aceasta este de vină aerul acestei zone care a dat scriitori mari. A terminat facultatea de drept. Debutul editorial 1986, cu publicistică și în fiecare an îi apare un volum. A debutat cu poezie în timpul liceului. După ’90 are diferite funcții, la TV redactor șef adj. A lucrat în presă și încă mai lucrează. A scris proză, proză scurtă, teatru, la diferite edituri de prestigiu.”
​Ștefan Mitroi: „Importante sunt cărțile! În ,,Adevărul” mai spun și eu adevărul.”
Constantin Marafet: „O rog pe dna Mioara Bahna să ne spună câteva cuvinte despre Ștefan Mitroi.”
Mioara Bahna: „O să repet că suntem, în aceeași parte de țară, este unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani. O să vă citesc cronica scrisă la această carte: „Începând cu titlul – ,,Atunci când era mereu duminică” – și continuând cu perspectiva narativă, romanul lui Ștefan Mitroi se situează în paradigma blagiană expresionistă a „duminicii lungi și fără de seară”. Pe de altă parte, lirismul viziunii, spațiul pe care-l investighează și lumea cărții, în ansamblu, îl așază pe scriitor în contiguitatea lui Zaharia Stancu (scriitor venind din aceeași parte de țară și contribuind consistent la impunerea în conștiința publicului cititor a unui adevărat spirit loci). Totodată, se poate remarca, mutatis mutandis, și filiația cu scrisul lui Marin Sorescu, de pildă, din volumul ,,La lilieci”, prin îmbinarea dintre narațiunea subiectivă, centrată deseori pe anecdotică, și dialog, peste care se așterne lirismul, de care deja am pomenit, una dintre trăsăturile definitorii ale romanului ce atenuează aproape orice perturbare observată a universului rural, etalat în toată complexitatea lui, la care, de această dată, mai ales copilul pare a fi receptiv, adunându-i cu entuziasm datele, spre a-și crea propria geografie lăuntrică. În registrul amintit, spre exemplu, punând viața sub semnul unui fatum asumat, în primele pagini, copilul-narator reține vorbele unui personaj matur care meditează cu înțelepciune asupra condiției umane: ,,Oamenii sunt ca lămpile, zice unchiul Dudică. Întorci capul și vezi dintr-odată că lumina la care te uitai mai devreme nu mai este! A suflat cineva în ea și a stins-o. Știi cine, dar nu poți să-i zici nimic!” În același timp, personajul-narator al lui Ștefan Mitroi trasează în roman propriul său Macondo, un spațiu fermecător, amestec oximoronic de frust și rafinat pe care doar ochiul unui copil îl poate sesiza și numai cuvintele lui îi pot surprinde inefabilul, fiindcă romanul lui Ștefan Mitroi este, de fapt, un amplu poem al devenirii, în proză, în care conștiința ce se deschide spre lume îi descoperă meandrele și se miră, învață și nu încetează, iarăși, să se mire și să se bucure de toate ale vieții.”
Constantin Marafet: „Vreau să vă dau prilejul să-l ascultați pe Ștefan Mitroi care o să vă fascineze.”
Ștefan Mitroi: „De la Focșani prietenul nostru dl Neagu. Este vorba de un om care acum 25 de ani mi-a luat un interviu, într-un spațiu în care eu nu aveam habar, televiziunea. Sunt onorat să-l văd, să fim alături, astăzi, la Râmnicu Sărat. Am primit cartea prin curierat, cu interviul de atunci.”
Constantin Marafet: „Interesantă este modalitatea de abordare și dacă ai imaginația cititorului elevat, căruia i se adresează Ștefan Mitroi. Cucul din ceas există cu totul și totul altă poveste, care merită să fie citită. Romanul ,,Dulce ca pelinul” a luat multe premii. Scriitorul și editorul Firiță Carp.”
Firiță Carp: „Mă bucur că sunt la Râmnicu Sărat, într-o companie atât de selectă. Dacă vorbești mai puțin, te faci mai puțin de rîs. Este o carte care nu se citește, ne citește ea pe noi. Este ca o biblie, o carte deosebită și mă gândeam, despre ea trebuie să spun că Ștefan Mitroi este foarte atent la cuvinte. Le ridică la nivel creativ foarte frumos. Să fii foarte priceput, trebuie să respecți limba română. El scrie foarte greu, uneori plânge când scrie. Îl prețuiesc foarte mult și de asta mă aflu cu el, mă îmbogățesc sufletește. Sunt invidios pe Constantin Marafet pentru impetuozitate, o tinerețe dincolo de firesc, de a face mai mult decât se poate face într-un oraș mic ca Râmnicu Sărat, să-l aducă pe Ștefan Mitroi.”
​Constantin Marafet: „Vom continua cu maestrul Matincă Costea, prentru că este ziua poetului național Mihai Eminescu, pe care îl rog, să ne spună câteva cuvinte.”
​Matincă Costea a prezentat un recital de poezie eminesciană, versuri selectate cu atenție, răsplătit cu plauze pentru prestație.
Constantin Marafet: „Un moment muzical, cu Eduard Macovei.”
Eduard Macovei: „Bună ziua! Mulțumesc pentru invitație dlui Marafet. ,,Ploaia care va veni”, de la Pasărea Colibri.” Și ,,Tânăr și liber” de Ovidiu Mihăilescu.
Constantin Marafet: „Un alt moment muzical cu Anya.”
Anya Bunduc: „Bună ziua! O melodie de la Cenaclul Flacăra – ,,Cu căciula.”
Constantin Marafet: „Este prezentă, aici, dna Angela.”
Angela Silion: „Am venit special să-l cunosc pe dl Ștefan Mitroi. Mă bucur că am reușit să-l cunosc. (Ștefan Mitroi: „Trebuie să mulțumim dnei Floarea Calotă.”) Vreau să știu și eu cum este când este duminică mereu. Mulțumesc!”
Constantin Marafet: „Dna Nina Beldie.”
Nina Beldie: „Poți să te îndrăgostești la prima vedere de cuvinte. (A citit un fragment din carte.) Toate cuvintele astea mi-au adus aminte de dorurile mele. Sunt fericită că am cunoscut cuvintele dvs. Vă mulțumesc.”
​Constantin Marafet: „Să vedem ce ne spune fostul coleg.”
​Stelian Drăgulin: „Sunt emoționat, ne-am întâlnit anul trecut, plini de bucurie, dar dl Mitroi a reușit să facă ceva. Eu nu l-am cunoscut ca scriitor, am căutat să-i găsesc cărțile. Sunt bucuros că am putut să-l descopăr. Are un umor incredibil. Îi sunt recunoscător că ne-am cunoscut.”
Constantin Marafet: „Tot îmi reproșează cineva, că am ceva cu persoana respectivă, că nu îi dau voie să vorbescă. Vă rog, dna Chifu.”
Ecaterina Chifu: „Salut pe cei doi, editorul Firiță Carp și dl Ștefan Mitroi. În București face ravagii, femeile cad în extaz, bărbații cad în necaz. D-lui a primit Premiul Academiei pe 2008, cu romanul ,,Dulce ca pelinul”. În cartea care se lansează astăzi, se evocă un timp al copilăriei, al fericirii. Îmi place stilul acesta concis, faptul că pune verbul la sfârșit dă dinamism lecturii. Aștept cărțile viitoare.”
Constantin Marafet: „Dau cuvântul dnei Violeta Vîlcu.”
Violeta Vîlcu: „Mai devreme ningea și acești tineri cântau despre libertate. Este o carte grea, dar e vorba și de poezie acolo și sufletul meu poate să rezoneze cu scrierea. Succes!”
Constantin Marafet: „Să-l ascultăm și pe dl Mitroi, să-i mulțumim pentru onoarea pe care ne-a făcut-o să vină la Râmnicu Sărat.”
Ștefan Mitroi: „Mulțumesc dlui Stelian Drăgulin, vă mulțumesc că ați venit într-o zi de sâmbătă, ca-ntr-o poezie de Bacovia. Sufletul meu se simte ușor stânjenit de cuvintele multe și frumoase. Este bine să regretăm pentru cărțile pe care nu le-am publicat. Eu doresc să scriu cât mai mult, dar să public mai puțin. Ce se va întâmpla cu această carte? Se va descurca, cu ajutorul lui Dumnezeu. Am devenit scriitor pentru a dovedi că există Dumnezeu. Erau sănii, era cer, erau stele, erau flori, erau toate din familia mea, curcubeele, zăpada sunt din familia mea. Părinții mei n-au fost supraoameni. Este o carte despre oameni, despre părinți și veți descoperi că este vorba. Am convingerea că nu merit Premiul Nobel. Premiul Nobel care nu l-a luat Arghezi, Blaga, Nichita Stănescu, Cioran. L-au întrebat pe Cioran, face ca Jean-Paul Sartre. Toți scriitorii se bat pe lucruri complicate. Eu scriu despre copilărie, eu încerc să înfrumusețez lumea. Am un text, rudă cu textul din carte, se cheamă ,,Mâini de zăpadă.”
Constantin Marafet: „Emoționant text. Special a venit să ne cânte și să ne încânte, Manea Agheană.”
Manea Agheană: „Îi mulțumesc dlui Ștefan Mitroi că a ales orașul nostru să lanseze cartea. ,mO poveste de dragoste eșuată”. Și fiindcă suntem în luna Eminescu, și plaiurile bucovinene i-au plăcut, o să cântăm ceva despre Bucovina.”
Constantin Marafet: „Urmează o sesiune de autografe.”
Sâmbătă, 27 ianuarie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Aneta Pioară. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share