Căruța cu virgule – Dare dă seamă (și ,,alegeri”)


Dragi tovarăşi şi pretini! Iete că am aflat de ce merge treburile prost în ţărişoara noastră: că nu-l dezgroparăm pe Ceauşescu. Na, că acu’ o făcurăm şi p-asta! Nu de alta, dar acum ne-am convins că e mort de-a binelea. Deci nu ie nici în însorita Cuba, nici în îndepărtata Argentina sau pe unde spunea tot felul de legende şi bancuri. Iată, Ceauşescu ie în inundata Românie, la loc liniştit, loc cu verdeaţă, de unde a fugit toată durerea şi întristarea…
Acu’ parcă-mi pare rău că s-au spulberat toate legendele care spuneau că el ar mai fi în viaţă. Zău, aşa! Măcar dacă îl găseam în mormânt dar totuşi viu, jucând tabinet cu Elena şi cu Gheorghiu-Dej…
Da’ poate că nici el n-ar mai fi vrut să trăiască într-atât să vadă ce s-a ales de România lui. Ce s-a ales de ,,clasa muncitoare” pe care o iubea atât, de fabricile şi uzinele ridicate câte una pe lună sau de tineretul ,,mândria ţării” ajuns acum ,,povara ţării”. Ce-ar zice el, drăguţul să vadă debandada asta în care trăim? Nene Ceauşescule, matale eşti bătrân şi nu mai ştii mersurile pe-aici! Hai să-ţi spui cum stă treaba că ai fost cam mort fo douăj’ de ani! Bre, după ce te-mpuşcarăm, ne-am amăgit ca proştii c-o s-o ducem bine. Acu’ te rugăm din suflet să ne ierţi că te-am ciuruit pe matale şi pe to’ar’şa! Da’ e bine să ştii că acu’ ne pare al dracu’ de rău, că ne vine să te clonăm! Că să ştii că acu’ se poate treaba asta. Zi-i şi lu’ to’ar’şa că ea ierea academician… cu chimia, cu codoiu’, cu astea, ie pe-acolo şi treaba cu clonatu’. Ne-a lovit o nostalgie comunistă… mamă-mamă! Îţi spui matale ca să nu zici că nu întelegi de ce le pare rău la unii după vremurile când eram torturaţi. Păi bine ne făceai! Că nu ieream vai de capu’ nostru ca acuma. Şi până la urmă, a fost foarte puţini torturaţi atunci. Acu’ suntem torturaţi toţi pisihic de televiziunile şi ziarele mogulilor care zbiară de parcă mâine vine sfârşitul lumii. Vedem peste tot uragane, tornade, cutremure,radiaţii, inundaţii, criză economică, toate catastrofele. Toate astea ne termină pisihic mai mult decât o banală şi dulce bătaie la securitate. Ierea bună şi bătaia aia, atunci! Că unde dădea securistu’, dădea partidu’. Şi unde dădea partidu’ creştea! Uite-aşa crescurăm cu toţii! Ca să vă simţiţi şi alde matale bine, vă spun că p-acilea pă ,,deasupra” ie iadul, nu acolo unde sunteţi voi!
Multă lume zice că ieream mult mai fericiţi pă vremea lu’ matale. Că cică stresul ierea aproape zero, ne obişnuisem cu el, da’ astăzi ne omoară mai mult dăcât frigu’ din apartamentele dă la bloc sau statul la cozide-atunci. Astăzi oricum stăm degeaba, că ,,oamenii muncii” ie în şomaj şi am prefera să stăm la cozi decât să fim rupţi dă foame. Uite că acu’ ne dăm cu capu’ de pereţi când ne gândim! Pe vremea matale se făcea agricultură serioasă, nimeni nu murea de foame. Nu găseam noi banane, portocale si alte toxice de-astea, da’ măcar găseam fructe de-ale noastre, adevărate. Noi, poporul matale iubit, am înţeles prea târziu că fericirea nu ie să mânânci banane sau să te plimbi cu maşini scumpe. Că eşti dă zece ori mai fericit dacă ai dă muncă, un acoperiş deasupra capului şi ai ce să pui pe masă la copii. Ce fericire ierea odată sănimereşti rândul la cartofi! Daaa! Dacă iereai şi cu copilul dă mână, primeai 4 kg în loc de 2!… Da’ ce bucurie ierea când venea apa caldă! Ne-nvăţaserăm ca toată familia să se îmbăieze rapid, ca în două ore săajungem cu totii la rând la carne! Ierea o bucurie şi când venea primăvara şi nu ne mai zgribuleam între betoane, în plus aveam lumină naturală mai multă, că ne săturam de citit la lanternă sau lumânare!… Trăiam ca spartanii da’ eram sănătoşi, nu ca acuma când trăim ca sparţii da’ stăm la cozi până şi la farmacii! Uite, pe matale te-mpuşcarăm ca proştii în plină fericire când ne-ai promis două sute dă lei la leafă, iar acu’ când ăştia ne ia din leafă cine dracu’ să-i mai împuşte? Auzişi? Cică nici revoluţia aia pe care cică o făcurăm noi, n-a fost a noastră! Să mori de râs, nu alta! Cică a fost alţii care ne-a împins de la spate, ,,agenturilii străini” de care bine ziceai matale, aşa că să nu fii atât dă supărat pă noi! Iartă-ne, că n-am ştiut ce facem! Toţi ăştia care a venit după matale îi cheamă tot cu ,,escu”: Iliescu, Constantinescu, Băsescu… Îi ştii pe toţi, mai ales pe Iliescu. De Băsescu nu mai zic, că doar matale l-ai trimis cu treburi la Anvers când era marinar.
Bre, îţi spun că viaţa-i grea p-acilea pă la noi. Nu aşa cum o ştiai! Mai grea! Greul de pe vremea matale e acum o dulce amintire. Şi ce ie mai rău ie că mulţi din ,,pretinii” matale de comunism a cam dispărut. Aşa că nu prea avem unde să mai plecăm de dragul vremurilor trecute. Ar mai fi toarşu’ Fidel în Cuba şi fi’su lu’ Kim Ir Sen prin Coreea de Nord. Cică ăştia încă acceptă imigranţi. Da’ e cam departe, totuşi!…
Ce vremuri, bre! Ce vremuri! Matale ne lăsaşi fără datorii şi acu ăştia ne băgară în ele până peste cap. Matale ai vrut să faci o societate multilateral dezvoltată pentru toţi şi ăştia au făcut o grămadă de societăţi mai mici multilateral falimentate. E unii care zice că cică odată cu matale a murit un sistem, comunismu’şi s-a născut altu’, capitalismu’! Da’ cred că în România capitalismu’ ăla s-a născut deja mort. A venit unii cu nişte chestii americane, cu ,,democracy”, ,,power to the people”, adică democraţie, puterea poporului, de-astea… Vrăjeli! Prostii! La noi nu ie bune astea, bre! Că fiecare face ce vrea şi nimeni nu face nimica! La noi ierea bine aşa cum ierea pe vremea lu’ matale: dictatură, tată! Că românu’ nu ştie dăcât de frică! Acu’ cică toti puturoşii plânge comunismu’. Că era mai bine când toţi ne făceam că muncim (ştii matale: timpu’ trece, leafa merge, noi cu drag muncim!) că aveai un loc dă muncă pă viaţă. Cică atunci toată lumea se făcea că munceşte şi alde matale vă făceaţi că ne plătiţi… Oameni răi, bre! Cică ăia harnici care a-nţeles chestia cu democraţia nu plânge după alde matale şi munceşte ca proştii, da’ puturoşii o să plângă cât or trăi iei că nu le place munca… A-ncercat ăştia să facă ceva cu noi, ba cu NATO, ba cu UE şi… nimic! Îşi dă toţi cu tesla-n… cap că ne-a băgat în astea… Bine că nu degeaba, că am plătit! Mamă, şi cât o să mai plătim! Acu’ ştiu că matale ai fost pretin cu chinejii! Aşa că io zic să trecem la societatea chinezească chiar cu riscul de a ajunge constipaţi! Păi nu vezi unde ne-a dus malagambiştii ăştia? Trebuie să ne facem chineji, că altfel nu să mai poate. Era bine cu chinejii odată! Noi le dedeam locomotive şi iei ne dedea nouă, tenişi, chiloţi, maieuri! Şi acu’ e la fel, să ştii. Am rămas pretini cu chinejii! Doar cu ei!. E drept că acuma ei ie mai puternici ca noi. Au şi iei Prunariu’ lor (sau Gagarinu’) şi în curând o să-l aibe şi pe LabăPuternică al lor (Armstrongu’), că aşa parcă-l chema pe americanu’ ăla de-a pus primu’ picioru’ pă Lună. Să ştii că ăştia ie croiţi să să ducă pă Lună! I-a-ntrecut şi pă americani, plus că americanii ie datori la iei mai rău ca cum suntem noi la FMI-u’ ăsta nenorocit. Păi neam de neamu’ americanilor n-o să mai apuce să plătească datoria la chineji. Că d-aia cred io că aici ie o lucrătură! Americanii, ai dracu’, cred că i-a-nvăţat pă chineji să să ducă pă Lună ca să scape de iei şi să nu le mai dea banii-napoi! Da’ noi? Unde dracu’ să-i trimitem p-ăştia de ne-mprumutară? Luna-i ocupată aşa că io zic să-i băgăm în mă-sa! Da’ parcă mai poţi?…
Iete-aşa s-a descurcat unii, bre, nea Nicule! Numa’ noi am rămas ca proştii să ne-o tragem între noi şi alţii să ne-o tragă nouă. D-aia zic că să fii matale sănătos aşa mort cum eşti acolo, şi să fii fericit că lumea-ţi duce doru’. Şi dacă te-o bate gându’ să te-ntorci cumva, vrem să ne reparăm greşala şi te-om alege iar. Dacă ne zici că nu ne iei din leafă ca ăştia de-acu’ te votăm o eternitate. Şi dincolo de ea!…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share