Căruța cu virgule – Calul


Aflându-mă eu în preajma mașinii mele (adică îi dădeam roată scărpinându-mă pe creier) și încercând să aflu (zadarnic) cauza pentru care refuză să funcționeze ca o mașină normală… Lua-te-ar dracu’ de rablă cu fiarele și roțile și radiatoarele tale!… A, nuuu, că io-mi iubesc mașina, că de-aia o alint PODEROSA!…
Așa! Deci, ce ziceam?… A da! Aflându-mă eu în acea situație ingrată, stăteam și mă uitam ca rața la barieră în motorul ei! Mare om a fost ăla de-a inventat motorul, dom’le! Da’ și ăia care-l repară! Mari oameni!… Așa și să-mi revin! Deci, cum mă uitam io așa, văz că din spatele mașinii apare, agale… un cal! Da, bre, un cal! Na, belea, mi-am zis! După ce că nu merge, au început să plece și caii-putere din ea! Adevărul e că acum m-am lămurit și io despre caii ăștia ascunși prin motoare! Nu știu cum o fi la alții, da’ ăsta de-l văzui, era slab, amărât, jigărât… Deh! mi-am zis… La așa mașină, așa cal! Că dacă aș fi avut și io acolo vreun Ferrari mai răsărit, ca toată lumea, ar fi ieșit vreun pur-sânge arab! Așa… Io mă uitam la cal… calu’ se uita la mine, de parcă mă-ntreba: Gogule, probleme, mă?… Ce să-i răspunzi? Ce dracu’ să-i răspunzi, într-o situație de-asta când ajungi de râsul… cailor?
După ce m-am mai dezmeticit oleacă, am intrat într-oleacă de panică… din care am ieșit repede! Și mă gândeam io… bă… cal, cal, da’ ce caută el în mijlocul aglomerației urbane? Că un cal nu-i un animal de companie pe care să-l abandonezi pe stradă și să-l ia primăria la adăpost, ca pe câini! Ce-o fi cu el. așa slobod? Mi-am amintit atunci de ,,caii liberi, fără șei”… Eeei! Ce vremuri! Vremuri când calul era simbolul unui partid mai galben așa, la culoare! Atunci simboliza vigoare, forță, frumusețe! Acuma, văzându-l și comparându-l cu același partid, mi-am dat seama că nu-i mare diferență! Că și partidul, ca și calul, a ajuns slab, fără vigoarea și frumusețea de odinioară! Că după ce a fost călărit pe deșălate de toți, care cum s-a nimerit, acuma nici mâncare nu-i mai dă nimenea! De cal zic! De partid, nu știu! Iar de ăla de pe stema orașului nici atât!…
Carevasăzică, mă gândii io, când ești tânăr, frumos în/la putere, toți se mândresc cu tine și te călăresc în draci! Dar cum dai oleacă de semne de slăbiciune și-ți ies oleacă coastele prin piele, nu te mai bagă nimeni în seamă și umbli aiurea pe străzi…
Ei, dar asta e altă poveste și poate că vorbesc io cai verzi pe pereți! Apropo, calul nu era vreun Black Beauty ci mai degrabă un Bator al lui Fefeleaga… Cât despre mașinuța mea drăguță, nu luați în seamă ce zisei mai devreme! Așa glumesc io cu ea, că ne permitem și ne știm de prea mult timp! Și ea mă știe că sunt într-o… bujie și io o știu pe ea când e la acea… perioadă.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share