Pe urmele… Facebook-ului – M(i)el odios


Fie-mea face teme, de parcă n-ar fi în vacanță. Și nu i-ai da aproape 24, și n-ai crede că mai ține conștiincioasă o slujbă.
Muncă multă uneori, dar și sfadă încă pe atât. Decepția de astăzi mă ține în cumpănă descumpănit, constat că oamenii sistemului nu dau o para chioară pe acel ceva ce le depășește atribuțiile, țin la buzunarul propriu atât de mult încât oricine ar reuși să capete un ,,favor” licit devine un hoț. Zilele acestea lucrurile tind să dezamăgească, fac victimă orice vis că lucrurile se pot îndrepta vreodată.
Ok. Am patalama de compozitor. Mi se tăiase răsuflarea în 2006, statuia lui Enescu postată în fața edificiului de adăpost UCMR-ADA mă urmărea întrebătoare: ,,Ce vânt te-aduce pe-aici, băiete?” Unui chip statuar îi apleci privirea rușinat, tot un soi de furt se cheamă vrerea de-a obține viza alături de maestru. Și altul, și alții…. O vină care trece, el rămâne oxid-verzui în toată splendoarea anotimpurilor, eu aștept când și când vești de la ,,oamenii” lui. Felicitări, anunțuri de ajutor, schimbări….
Enunțul lor debutează după carte, s-au hotărât să nu ne mai oprească CA… alea, să ni le înmâneze ca la rându-ne să le ducem acolo unde trebuie. Unde? Doar impozitul le rămâne la discreție manipulabil. Normal. Apoi ne, aproape, somează să vizităm circa financiară până pe 21 Ianuarie spre a face o declarație în orb pentru veniturile preconizate.
Ce naibilor să anticipez, cine să aibă puterea profetică de-a se încumeta la previziuni de top? Smiley, Andra…, ăștia, nu eu. Nici nu mai știu când m-a bușit inspirația ultima dată și ei îmi cer gesturi apriorice.
Nu mai compun teme muzicale demult, fiertura aia de sânge-combustibil pentru închipuiri a trecut la o bolboroseală noroioasă, rece, furioasă, declinul firii îmbătrânite este imposibil de stopat, darămite să reverse iarăși tone de note. În schimb mă obsedează cifrele. Prea multe pentru un singur om.
Extra News mă puteau alege, îmi puteau oferi mie 2500 de lei și le-aș fi spus vreo două…. Ion al lor, cobai de râsul presei, are ceva vechime, atât el cât și articolul, sunt din vremurile lui Pazvante. Și legea după care se socotește. Una rea, păstorită ca să amăgească. Întâi cu un tabel de minim și maxim, apoi cu altul format din unități virgulabile, întreținute de-un număr aproape satanic: 600. Perpetuat din 2008 până la 1 Iulie 2017. Lesne-i la recunoaștere 153.
Știam să înmulțesc și apoi să tot scad din leafa ,,ionică” ce întâmplător va ajunge pentru viitorii patru ani, mai puțin cel de față, să dea ora exactă în calcularea dublării salariale, mă disperase contabilitatea personală a Pfa-ului deschis după ce rămăsesem liber de șomaj în 2010, să tot adun procente, pensie, șomaj, sănătate și impozit, exorbitanta sumă de 55%, cu amendamentul că acea contribuție pentru bătrâneți line se încăpățâna să rămână la minim o treime din salariul cel mai mic impus de stat, adaosul de 24, atunci Tva-ul în vigoare, la minusuri din câștig lăsa pe oricine plin de frustrări. Din ,,zece-a mele” mii mai apucam o ciozvârtă de 3500 de parale, mutați însă la sute de mii și milioane….
153/2017. O lege simplă. Cumva nedreaptă. Completată pentru priceperea oarbă a unor interpreți…. 90/2017. 91/2017. Mură-n gură.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share