Fărădelegea lui Călin – Repetir


,,Mă, o să te bat la cap până ți-o rămâne!”
Au prin sertare sondajele pline de relevanțe indubitabile: poporul suferă de insuficiență capacitivă cerebrală. Pentru asemenea simptom și evoluție a bolii se cade un tratament cu vocabule identice. Trei articole….
77 – ,,Decizia de concediere produce efecte la data comunicării ei salariatului.”
78 – ,,Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.”
79 – ,,În caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.”
Primelor două le-au tot cântat ăștia și odele, și prohodul, de aceea le-au mai trecut încă o dată, cel de-al treilea trebuia listat la…. Evidența lor, ordinară, ar scoate din pepeni orice judecător și le-ar oferi spre decodare copiilor, iar făuritorilor paternali le-ar aplica de poveste câteva perechi de jordii peste mâini. Un singur cuvânt peste ar ajunge, procesul ar fi câștigat imediat de salariatul cu jalba-n băț.
Ăsta-i tupeu. Art. 80 decide în numele altuia. Foc și pară sub robă: ,,1) În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.” Enșpe situații, iar legea asta care nu primează mereu nu poate impune celui ce împarte dreptatea o soluție exact ca aceasta. A greșit patronul explicațiile, n-a găsit altă formulare, însă tot este nevoit să renunțe la angajat, cu stea în frunte, modelul modelului de conștiință și abnegație, n-are încotro, la judecată ori ba, musai nu-l mai poate ține. Da’ moare omul de necaz, atât oferi familiei? Și câte ,,salarii indexate…”? Aici nu se mai dau indicații prețioase? La fel cu Al. 1, 2 conține aceeași improbabilitate, punerea în aplicare ar putea deveni imposibilă: ,,La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.” Și de cele mai multe ori, spre a nu spune că în toate, revenirea duce în același moment: al conflictului.
Punct culminant: Demisia. Mă ia o ușoară nedumerire la parcurgerea Al. 5 din Art. 81: ,,Pe durata preavizului contractul individual de muncă continuă să își producă toate efectele.” O dată pentru dispariția penei literare, avem o cacofonie icea, și înc-o tură pentru nedreapta măsură de a nu lăsa angajatului, sătul de ,,cultură organizațională”, că n-o pleca degeaba, o perioadă liberă pentru a-și găsi un alt angajament. N-o trece dintr-un job în altul imediat, dar două zeci de zile lucrătoare pentr-un executant și patruzeci și cinci la purtător unui barosan de ținuse frâiele conducerii, cele de la Al. 4, sunt boală curată și oportunități scăpate printre degete. Comparativ cu demiterea. În rest cele obișnuite, salariatul nu este obligat la motivarea demisiei, angajatorul nu are voie să nu o înregistreze, din astea….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share