Căruța cu virgule – Sfârșitul lumii


Vine sfârșitul lumii! Așa ni se anunța de curând în toată mas-media, pe bannere mari pe blocuri sau pe web. Falşii profeţi s-au întrecut în prevestiri, ajungând chiar până la ora şi minutul Apocalipsei. Anunțurile bombastice au ajuns o modă azi, ca și tot felul de previziuni aiurite făcute de ,,specialiști”, ca și promisiuni deșarte făcute de politicieni. Fiecare crede pe cine vrea și fiecare prezice ce i se pare mai bun de prezis… Iar cei care cred vor primi ce merită… Fiecăruia după credința lui.
Dincolo de scenariile catastrofale din filmele hollywood-iene merită să credem și într-un nou început, nu doar într-un ultim sfârșit. Eu cred în sfârșitul lumii, fiindcă mai cred și într-un nou început inevitabil când lumea se sfârșește. În fiecare zi, lumea de ieri se sfârșește și începe lumea de azi. Nu pentru toți, desigur. Pentru mulți, lumea de ieri continuă și azi dacă ei trăiesc la fel, cu aceleași gesturi, rutine, idei, convingeri, proceduri etc. Ei pot trăi la infinit aşa. Sunt în stare să repete identic, de la o zi la alta, aceleași fapte și atitudini. Lumea lor nu se sfârșește niciodată și ei sunt atât de captivați de propria lor condiție, încât nici măcar nu vor să-și imagineze altceva. Iar dacă le spui că e vremea să facă un pas înainte, o schimbare, se uită la tine ciudat și se înfurie. Cum adică să schimbe ei ceva în viața lor?! Doar dacă ajung la mare ananghie le poate veni și ideea că ar fi bine să mai schimbe ceva… ,,Şi nici atunci nu-i sigur…”, vorba cântecului.
În fiecare zi, lumea de ieri se sfârșește și oricine poate să intre într-una nouă, dacă alege să facă în sine schimbarea. Dacă vrei o lume nouă, schimbată, trebuie ca tu însuți să te schimbi.
Dacă ești bolnav, nu e de vină lumea, ci atitudinea ta față de sănătate și viață. Teoretic, medicii nu au nici o vină pentru sănătatea ta. Ei te pot vindeca, dar asta numai dacă tu chiar crezi în ei și mai ai și la ce să-ți folosești bine sănătatea…
Dacă ești sărac, nu e de vină lumea, ci atitudinea ta față de bogăție și față de sensul utilității tale în lume. Poţi fi preocupat de bogăția ta, obținută prin calitățile tale (bune sau rele), și nu de sărăcia pe care ți-o impun cei cărora nu le pasă de tine.
Dacă ești nefericit, nu e de vină lumea, ci atitudinea ta față de fericire și față de sensul pe care tu singur ți-l dai în viață. Oamenii din jur își caută fiecare propria fericire, fiecare în felul său. Nimeni nu e dator să te facă fericit pe tine. Se spune că fericirea nu îți aparține, e doar ceva ce ai de dăruit lumii, ca să o simți și tu… Numai că, oamenii, în egoismul lor, îşi închipuie că fericirea,(atâta câtă e) e proprietate pesonală şi nu se împarte cu nimeni…
Desigur, unele idei de mai sus sunt pur idealiste, pentru că realitatea în legătură cu doctorii, sărăcia şi feicirea din România este una dură. De aceea, cred că lupta cea mai grea este cu noi înşine, pentru schimbarea mentalităţilor, a modului de viaţă, a principiilor şi concepţiilor…
Eu cred în sfârșitul lumii, dar nu în sensul ştiinţific al acestui concept, nici măcar în cel descris de Biblie. Cred însă în puterea fiecărui om de a începe o lume nouă cu viața sa, de a trece într-o altă dimensiune a existenţei sale, una superioară celei de până acum. Și dacă după sfârșitul lumii trebuia să urmeze inevitabil un nou început sau o altă lume, acum că nu s-a întâmplat, lumea răsuflă uşurată. Se poate întoarce liniştită la rutina obişnuită, la nefericirile, bucuriile, tragediile şi iubirile de zi cu zi. Și fiecare este liber să își imagineze cum vrea noua lume de mâine – ca un Rai sau ca un Iad, ca posibil sau imposibil, ca frumos sau urât, ca adevărat sau fals. Fiecare are aceeași libertate de a gândi începutul și sfârșitul lucrurilor din viața sa, existența sau non-existența lumii sale, utilitatea sau inutilitatea sensului său în lume. Și să creadă în ce își imaginează. Și fiecare are lumea și viața după cum o gândește el și crede că ar trebui să fie…
Sfârşitul lumii se amână, deci. Din nou. De unde se vede că, pe lumea asta nici măcar noţiunea astanu mai e ce-a fost… Însă, cu siguranţă el va veni cumva, cândva, iar eu sunt convins că lumea, aşa cum o ştim noi azi, se va schimba. Deocamdată, cei care au profeţit cu disperare sfârşitul ei s-au retras în vizuinile lor. Aşteaptă ca oamenii să uite pentru a ieşi din nou cu alte anunţuri de gen, la alte date, ore şi minute. După toată isteria asta, ar fi bine dacă rămâne totuşi ceva: măcar pentru o secundă, fiecare dintre noi să se fi gândit cu teamă la viitor, la cine suntem, ce vrem şi ce facem pe acest pământ.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share