Căruța cu virgule – Râmnicu Sărat… cu de toate


Ridica-vom ochii spre ceruri și să aducem slavă Lui, că a avut milă și de noi, păcătoșii de la Rîmnicul ăsta Sărat și ne-a dat, cu mare mila Sa niște Zile ale Orașului corecte, corespunzătoare, cu soare, așa cum ne place nouă… Adevăr vă zic vouă, căci se pare că procesiunea de dinaintea festivităților, a avut darul de a-l îndupleca pe Atotputernicul să ne lase să ne bucurăm în voie de toate ce ne-am pus în cap… Căci, în deșert ar fi fost toată truda celor care s-au nevoit în a realiza cele ce tocmai am văzut și am trăit, dacă El ne-ar fi dat atunci niște ploaie și niște vânt. Ar fi pus totul la pământ…
Pe de altă parte (că a mai fost o parte, ce credeați?), după ce trecură toate astea, uite că vine nostalgia asta de toamnă când îmi fuge gândul la mare, soare, bere, șaorma… la vacanță, cum ar veni. Și iar îmi zic: toate au un rost pe lumea asta! Că, așa cum le așează El, n-o face nimeni! Și așa le-a așezat că și-a putut permite tot românul acea vacanță cu soare, apă caldă și pipi în mare… Au țipat unii că e caniculă, că se pârjolesc recoltele, că n-o să avem ce mânca la iarnă… Asta e, frate! Karma is a bitch! Nu le poți avea pe toate-n viață! Păi ori vrei să te arzi pe plajă, ori să culegi via și porumbul! Sau, le poți combina pe toate, stând pe plajă bând vin și mâncând porumb fiert! De-aia zic că tot de la El trebuie să fie și asta, de-a ținut canicula asta exact atât cât trebuie. Să facem și noi Zilele Orașului frumos, să fie ,,litoralul pentru toți”, să se bucure și hotelierii. Dacă mă gândesc mai bine, ăștia din urmă ar trebui să dea acatiste sau măcar să doneze pentru Cumințenia Pământului sau Catedrala Mântuirii Neamului, ca semn de mulțumire că și-au umplut conturile… Căci, nu-i așa? e o vorbă: ,,A trecut Sfântă Mărie… ai renunțat la pălărie!”…
Și poate că, într-adevăr, e și mâna Lui aici dacă a noua ediție a Zilelor Rîmnicului, a fost blagoslovită cu de toate: lansări de carte, recepții selecte unde ,,pupat piața Independenții” și îngropat securea războiului ca să fie pace, concordie și armonie în lume dar mai ales pe plan local, expoziții, spectacole, mici, bere și tiribombe! Totul s-a încheiat, tradițional cu ,,un superb foc de artificii”!
Mână divină sau nu, este îmbucurător faptul că această sărbătoare a orașului cuprinde în ea o diversitate de alte evenimente care, împreună dau acel sentiment al apartenenței la acest loc, un sentiment de ,,patriotism local” care ar trebui să ne facă pe toți să vedem și partea frumoasă a orașului și a locuitorilor săi. Pentru că, dincolo de toate astea, orașul este viu! Are spirit, are oameni care ne fac tuturor viața mai frumoasă prin munca lor, uneori anonimi, alteori personalități remarcabile. Deși mai sunt multe lucruri de făcut, Râmnicul intră încet-încet pe un făgaș al normalității. Iar în ceea ce privește dezvoltarea culturală, se poate observa un curent favorabil care reunește în el evenimente precum Festivalul Internațional de Creație Literară ,,TITEL CONSTANTINESCU”, proiectul ,,SCRIITORI RÂMNICENI”, Festivalul ,,STELUȚELE DANSULUI”, ,,MUGURAȘUL DE AUR” sau, mai nou, reapariția acestui ziar (Sensul…) pe care tocmai îl citiți…
Și atunci întreb: ce dovezi ar mai trebui? De aceea, ca mărunt participant la acest mare curent cultural, îmi place să cred că, toată această reală efervescență creatoare care se manifestă de ceva timp încoace, nu este trecătoare și că ea va crește permanent în volum și în valoare. Este obligatoriu acest lucru, pentru a contrazice odată pentru totdeauna acel slogan care spune că ,,Rimnicul e un oraș mort!” Presupunând că acceptăm această idee, atunci să fie măcar ,,un mort frumos, cu ochii vii”…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share