Căruța cu virgule – Peripețiile unui votant de treabă (de la oraș)


… Că ce să fac și io? Mă bag și eu în seamă pe subiectul alegerilor… pe care… le-am… trecut! Păi, daaa! Că votai și io, până la urmă! Daaa! Păi, m-am gândit io așea… Ce?! Mă face pă mine oleacă dă ploaie? Mi-am luat nevasta din dotare și am dat să plec la circumcizie… ptiu! aia, cum îi zice, dom’le?… circumscripție! Așea! Aia! Alt nume mai simplu n-or hi găsit?…
Mă rog!… Și cum vă spuneam… Afară, o ploaieee!… Crezui că a ieșit Rîmnicu din matcă, așa se strânsese apa pe aleea din fața blocului în care cu mila lu’ Cel de Sus locuiesc… Oricum, era ceva obișnuit la mine în zonă, dar, orișicât… Când văzui io apele alea umflate ca pe vremea lui Noe, odată s-a umflat și gentilețea în mine și vrusei să-mi iau nevasta aferentă în brațe ca s-o trec prin apă, așa cum promisei odată la biserică:,,la bine și la greu…” Dar, ce să vezi? O fi nevasta mea ușurică, da’ nici io nu mai am 20 de ani și nici vreun Iron Man nu sunt!… Așa că, de la ,,a vrea” până la ,,a putea” era o cale lungă și o durere de spate care-mi dădea târcoale… ,,Ce facem, nevastă?” zic eu uitându-mă cu ochi bovini la imaginea care mi se reflecta în apa tulbure? Nevestica mea nu-mi răspunse! Se uita și ea la mine cu ochii ei frumoși în care citeam o imensă speranță și dorință să fac ce-mi trecuse prin cap, adică s-o iau în brațe… Se uita emoționată la mine, așteptând momentul!… ,,Am dat de dracu’!” zic în mintea mea. Sunt între două ,,furii”: a naturii dezlănțuite și a nevestii nemulțumite! ,,Ce fac?”… ,,Cum fac să scap?”… ,,Barcă n-am…”, ,,Moise nu sunt, să despart apele…” ,,Na, belea!” ,,Cum fac să votez? Că trebe să votez, no matter how!. Păi nu se poate, mă-nțeledzi, ca tocmai eu, care de la paș’opt încoace… să nu votez? Nu se fățea, mă-nțeledzi?…”
Băi, fraților și cum mă zbăteam io în… dileme până la gât, înotând printre variantele cele mai bune de urmat, o dată văz că se despică cerurile și iese soarele! Se oprește ploaia ca la comandă și se face lumină și afară și în mintea mea! De emoție, mi-am luat nevasta de mână, că s-a și speriat săraca, de când n-o mai luasem… Și-i zic, încet, romantic, aproape șoptit: ,,Uite! A ieșit soarele…” ,,Da, mă, văd! Și acuma ce vrei, să mă bag prin apa asta? Mai ai răbdare să se retragă apele astea!” ,,Eeii, nu… ziceam și io așa! Facem cum spui tu, scumpa mea!”… Mai să mă podidească și plânsul de emoția momentului, dar m-am abținut de frică să nu crească apele la loc… Băi, fraților și am stat așa pe treptele din fața blocului, ținându-ne de mână și privind cum se retrag apele… Și priveam… și priveam… și mie mi se părea că m-apucă exit-poll-urile tot acolo, pentru că apele nu mai voiau să scadă. Ca de obicei, nu m-am ,,panificat” prea tare pentru că aici în zona noastră, pe lângă o răscruce de vânturi, este și o ,,răscruce” de ape care se adună parcă de peste tot și se înghesuie la gurile de canal. Ce fel de guri or fi, nu știu, dar nu fac deloc față acestui fenomen, transformând deseori zona într-un ,,peisaj lacustru cu mașini moarte”… Alte ,,guri”, rele, spun că de vină e canalizarea, dar ,,putem noi, oare, ca oameni, să le știm pe toate?”… Am pășit timizi, într-un târziu, pe drumul eliberat de ape, pe care încă mai pluteau agale poze cu candidații de toate culorile, duse de curent încet, inevitabil, la… canal. Or fi fost și astea o cauză că s-au înfundat canalele, cine știe?… Cu fesele… ptiu!… cu fețele luminate de acel soare îmbietor la vot, ne-am exorcizat… ptiu! da’ ce-am, băi, nene?… exercitat dreptul la vot! Singurul pe care toată lumea ți-l respectă, ba chiar te întreabă curios de el…
Ce bine-i după ce votezi! Daaa! Ieși liniștit, ca cetățeanul care și-a făcut datoria față de țară și… Comunitatea râmniceană! Și după aia aștepți! Cel mai rău e când aștepți! Zău! Io, cel puțin, așa cred! Și te întrebi: oare o ieși ăla de l-am votat io? Ca să știu dacă am avut mână bună și să am și io satisfrecția… ptiu!… satisfacția că am votat un câștigător, nu un luzăr!… Nu știu ce-o fi cu mine de m-a lovit așa o sinceritate de era să vă spui până și cu cine am votat!… Noroc că mi-am dat seama la timp!… Eeei, chiar până-ntr-atât de sincer nu pot pentru ca să fiu și să vă mai spui și asta!… Și-așa m-a luat ,,valul” și v-am spus mai multe decât trebuia…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share