Căruța cu virgule – Onoare și recunoștință


Ziua Armatei Române trebuie să fie pentru fiecare, militar sau civil, un moment de rememorare a acelor fapte de arme prin care România este astăzi aici unde o ştim cu toţii. Celor care şi-au dat viaţa în războaiele duse de această naţiune, eroi ştiuţi sau neştiuţi, care au udat cu sângele lor şi au îngrăşat cu oasele lor ţărâna sfântă a acestei ţări, se cuvine să le datorăm măcar o clipă de aducere-aminte.
Şi nu cred că această zi trebuie să se transforme exclusiv în ceremoniale de comemorare, de regrete eterne pentru gloria pierdută a acestei părţi de lume. A cinsti memoria înaintaşilor înseamnă şi a privi cu încredere şi demnitate spre viitor. Şi prin ceea ce facem noi, generaţia de azi, să ducem mai departe şi să lăsăm moştenire acele valori pe care şi noi le-am primit de la cei dinaintea noastră: mândrie naţională, spirit de sacrificiu, onoare şi patrie. Departe de manifestările omagiale cu iz electoral din Capitală sau alte oraşe şi în spiritul celor spuse mai sus, la Râmnicu Sărat a avut loc un astfel de eveniment, pe cât de discret pe atât de plin de semnificaţii. Astfel, pe 22 octombrie, la ora 12.00, la Cercul Militar a avut loc un simpozion cu tema ,,Armata-trecut şi viitor”. Organizat de câţiva oameni inimoşi şi entuziaşti printre care i-aş aminti pe directorul Cercului Militar, dl.Moinescu, dl.Mihai Doina, dna.Virginia Ciocan şi cu contribuţia substanţială a dnei. Cornelia Puşcaşu, la eveniment au participat actuali şi foşti militari ai garnizoanei Râmnicu Sărat, autorităţi locale, membre ale clubului Femina şi mass-media locală. În discursul său de deschidere, domnul Moinescu, cadru militar în rezervă, a făcut o pledoarie pentru cinstirea eroilor neamului, nu numai la nivel declarativ ci printr-o schimbare de mentalitate la nivel individual şi prin cunoaşterea locului şi rolului armatei de-a lungul istoriei noastre. Desigur, Armata, ca şi societatea, nu trăieşte numai din trecut. Ea trebuie însă să şi-l asume cu mândrie şi demnitate şi să fie continuatoarea acelor tradiţii care îi vor asigura viitorul. O foarte inspirată completare a acestui eveniment a fost şi prezenţa celebrului inventator şi inginer de aviaţie Iustin Capră şi a asistentului său, dl.ing. Marian Velcea. Mărturisesc că a fost pentru mine o mare onoare să mă aflu în prejma acestei personalităţi a zilelor noastre. Şi cred că nu greşesc dacă îl aşez alături de ceilalţi străluciţi inventatori ai poporului nostru: Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coandă. De altfel, dl. Capră l-a cunoscut îndeaproape pe Henri Coandă, cu care a şi lucrat. La cei 76 de ani ai săi, ,,maestrul” dă dovadă de o vioiciune fizică şi o inteligenţă pe care puţini tineri de azi o au. Modest, simplu şi foarte cultivat, cu un spirit tânăr, maestrul mi-a făcut onoarea de a-mi răspunde la câteva întrebări. Copleşit de emoţii, acestea au fost singurele de bun-simţ care mi-au trecut prin cap atunci.
V.D: – Dle Iustin Capră, aţi avut de suferit de pe urma regimului trecut, aţi făcut chiar şi închisoare. Nu v-aţi gândit niciodată să renunţaţi?
I.C: Nu am considerat niciodată că am suferit. M-am considerat eu cel vinovat pentru că am ales să fiu altfel, să fac altceva. Am înţeles că cei asemenea mie sunt marginalizaţi, devin un fel de oaie neagră a societăţii din cauză că sunt înaintea vremurilor lor. Nu, nu m-am gândit să renunţ, pentru că n-aveam la ce. Ceea ce fac eu l-aş putea numi un hobby iar filozofia mea de viaţă e că fiecare trebuie să lăsăm şi altceva în urma noastră în afară de mătreaţă… Timpurile vin şi trec, la fel şi oamenii, chiar şi cei aflaţi vremelnic în funcţii de decizie.
V.D: – Pentru că aţi adus vorba de asta… Consideraţi că astăzi, oamenii cu funcţii de decizie din domeniu vă apreciază munca? Aţi simţit vreo schimbare de mentalitate la nivelul instituţiilor statului în sensul unei deschideri pentru punerea în practică a măcar uneia din invenţiile dvs.?
I.C:- Domnul meu…, în viaţa mea am întâlnit mulţi oameni. Şi am văzut că nu mereu cei care ar trebui să decidă lucruri sunt şi cei mai potriviţi pentru asta. Unii nu sunt capabili, alţii nu sunt interesaţi, iar cei care sunt şi capabili şi interesaţi sunt subordonaţi politic… Cred că am spus tot.
V.D: – Şi o ultimă întrebare, dacă-mi permiteţi! Aţi fi putut să plecaţi în alte ţări, unde munca dvs. v-ar fi fost apreciată şi susţinută mult mai mult, iar satisfacţiile materiale ar fi fost pe măsură. De ce aţi ales să rămâneţi în România?
I.C: – Nu sunteţi primul care mă întreabă asta. De fapt, toţi cei cu care stau de vorbă mă întreabă acelaşi lucru: de ce n-am plecat? Şi vă răspund la fel cum le-am răspuns şi lor: n-am plecat pentru că n-am vrut! N-am plecat pentru că am încredere în poporul ăsta binecuvântat de Dumnezeu. N-am plecat pentru că, din toate ţările pe care le-am văzut, aici m-am simţit cel mai bine, aici m-am simţit întotdeauna ,,acasă”, singurul loc unde mă simt util şi unde îmi vin aceste idei…
Şi maestrul a răspuns în continuare la întrebările celor prezenţi cu aceeaşi amabilitate şi sinceritate. Pentru cei interesaţi de activitatea d-lui Iustin Capră, aş vrea să amintesc doar faptul că este inventatorul ,,rucsacului zburător”, un aparat individual de zbor, în 1956, la nici 25 de ani. După câtva timp, Moore, un inginer american de la Bell Corporation, a realizat acelaşi tip de aparat, dar pentru că Iustin Capră nu şi-a brevetat invenţia, nu se ştie dacă americanii au folosit acelaşi principiu. Probabil ca o recunoaştere sau doar din pură întâmplare, Michael Jackson a folosit un aparat asemănător la finalul unuia din concertele sale de la Bucureşti, când a zburat cu un astfel de aparat peste publicul aflat în faţa scenei.
Totodată, dl. Capră ar putea fi numit pionierul vehiculelor electrice, el realizând numeroase astfel de vehicule încă din anii 70-80, deschizând calea a ceea ce azi pare să devină tehnologia viitorului. Autorităţile locale s-au arătat interesate de posibilitatea unei investiţii de acest gen la Râmnicu Sărat, o investiţie care ar pune oraşul nostru pe harta tehnologiilor viitorului. Sperăm să se şi întâmple… Între timp, Academia Română a decis că după o viaţă de muncă şi nelinişte, inventatorul român Iustin Capră (născut în 1933 la Măgureni, jud. Prahova) este cel care a schimbat cel mai mult în bine imaginea României, oferindu-i şi un premiu material de 3 miliarde de lei . Pe care dumnealui i-a investit în construirea unui centru pentru elevi supradotaţi…
După toate astea vă veţi întreba ce legătură are sărbătorirea zilei Armatei cu inventatorul Iustin Capră?Legătura este acest spirit în care trebuie sărbătorit acest eveniment. Preţuindu-ne eroii de atunci şi apreciindu-ne cum se cuvine actualele valori. Acum şi nu post-mortem.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share