Căruța cu virgule – Monarhia uitată


Unde sunt regaliștii de altădată? Nu demult, țara se înfiora la auzul oricărei referiri la Rege, regalitate, etc. Regele chiar a ținut un discurs în Parlament și majoritatea a fost de acord că a fost un exemplu de decență, echilibru și patriotism… Eheei, dar vremurile alea au fost uitate, euforia s-a stins, iar Casa Regală și Regele Mihai au intrat într-un anonimat, probabil autoimpus.
A mai fost un moment, la începutul acestei blestemate ,,democrații de tranziție” când, Regele a fost arătat tuturor țărilor occidentale și nu numai. Contracost, bineînțeles! Costul a fost intrarea țării noastre în toate aceste organizații din care facem acum parte: NATO, UE… Și Regele, ca un bun și de oameni iubitor, nu s-a dat în lături când a fost vorba de interesul național și… personal. În schimbul prestației sale, i s-au retrocedat niște proprioetăți, castele, domenii, etc. Pe care, da, el le-a pus la dispoziția poporului pentru vizitare. Deocamdată. Acum, în ,,focurile” acestei agitații naționale, pare că țara a uitat de Rege și de lucrurile pe care el le-a făcut pentru ea… N-am auzit ca Regalitatea să fie o soluție de luat în seamă, în lipsa oricărei perspective din partea politicienilor. N-am mai auzit strigându-se că ,,Monarhia salvează România!”, ,,Regele Mihai!” și alte strigături de acest gen… Și să zicem că politicenii ar avea interese… Dar STRADA? Strada nu vrea regalitate? Vrea un ,,guvern tehnocrat condus și format de profesioniști”! În toată mulțimile acelea din piețele din țară, n-o fi chiar niciun regalist? Unde s-or fi ascuns, domnule?… Chiar nimeni nu mai crede în supremația Coroanei? Dacă ținem cont de cele de mai sus, regalitatea pare ca o jucărie veche, aruncată întrt-un colț de un copil capricios care, după ce și-a satisfăcut curiozitatea, s-a săturat de ea. Praful uitării s-a așternut peste ea și pare condamnată definitiv la uitare… A! Ba nu! Când Regele își va da obștescul sfârșit (căci până și regii mor câteodată, nu-i așa?), se va umple din nou țara de monarhiști care vor plânge cu lacrimi de sânge dispariția Regelui.
Nu sunt fan monarhie, însă mă surprinde, în toată această tulburare generală, că nici măcar n-a apărut vreun slogan timid de genul ăsta… Adică, de ce nu, până la urmă? Dacă ne-au condus toți cizmarii, președinții de CAP-uri, secretarii de partid și securiștii și (încă) mai existăm ca nație, de ce să nu-i acordăm o șansă și lui King Michael? Pentru că, după ce am experimentat aproape comunismul, capitalismul sălbatic și deșănțat, asta ne-a mai rămas de experimentat. Poate fi mai rău decât până acum?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share