Pe urmele… Facebook-ului – Moș… nebun


Gerovital? Auziți cum auzit-am despre munca băiețașilor cei englezi, nici broaște, nici vreo altă lighioană, s-au trecut fără voie sub pavilion negru în ,,Need”-landul jacksonian și cu asta gata-le proprietatea intelectuală.
A trecut sau nu la franțuzi patentul tinereții veșnicie puțin contează, certitudinea că o româncă l-a născut nu poate fi tăgăduită. Acum hai să dăm vaierul deoparte, în capitalism nu există îngăduință pentru ,,naționalizarea” oricărei inițiative personale ca-n vremurile celelalte, gata colectivul, s-a isprăvit tovărășia, beția aceea unională că unde-s mulți puterea capătă proporții colosale, afirmație totuși veridică, dar mulți deodată pot face destul rău câteodată. Și fac. A, deranjul gândului pierderii unor sume pentru statalitatea noastră, ,,maternitatea” medicamentelor așezată pe planul doi…, însă-i mai bine-așa, decât să profite o mie de năpârci fără a ști de pe urma cărui obiect se îmbuibă pe termen nelimitat, mai bine să se ducă pe apa Senei numele și renumele.
Povestea cealaltă, aflată aseară la o decernare de premii pentru tenismanii de masă, aduce acest mod de transfer de la titularul de drept la un altul chezășie. Cuplul ,,frumoasa și bestia”, McCartney-Jackson s-a rupt la un moment dat tocmai din motivul de față, nu recomand oficialităților să ia exemplul lor, Michael l-a întrebat pe Paul dacă vrea să facă bara-bara pentru exclusivitatea asupra câștigurilor materiale din difuzarea și uzul materialelor audio, video, numelui… trupei din care a făcut parte, iar Paulică a refuzat. Lipsuri bănești. Nu-i nimic, zise Michaelică. Nici nu se răcise bine evenimentul, fiindcă un astfel de schimb echivala mondial cu scoaterea la licitație a Monalisei, că bas-vocalul, Beatles-ică gură spartă, s-a dedat la ofuscare prin presă că nu se aștepta la un asemenea gest din partea…. Deh, el alb, ăla…, i-a venit ușor…, cu toate că ,,prințul” de ciocolată voia să dăruiască ceea ce i se cuvenea de drept lui Paul și colegilor încă de la început.
,,Gerovitale”-s peste tot, invenții rămase în dotarea și beneficiul multor inși până-n ziua de apoi, numai așa, dacă rememorez pe cel ce a închipuit chestiunea aceea de cauciuc din dosul Daciei proptită pe capotă, parcă eleron îi spusese reporterul de odinioară ce ridica în slăvi iscodeala, și-mi și spun că e-o împăunare de moment cu un nimic, a nesocoti toate cele rămase de pomină pentru un loc personal întâi meschin face dovada lipsei totale de simț bun.
Despărțirea de brevet pare astfel o pierdere inestimabilă, dar a pierdut românul altele mai importante și sentimentele de apartenență par cele mai grele. Am încercat, jur, să mă raliez la ceea ce Stelian Tănase expusese în deschiderea ferparului de acum câteva zile, ,,Despărțirea de regele nostru a fost extrem de grea. Cel puțin pentru unii. Pentru cei care l-au iubit. Pentru cei care și l-au dorit în toți acești ani întors acasă. Rege!”, din păcatele mele am eșuat. Precum și dânsul, toate dorințele-i sunt spulberate, inclusiv, bănuiesc, cea de a nu-și fi întemeiat intelectul în preajma unui popor tont, incapabil să-și mai dea viața necondiționat pentru ,,țară și rege”.
Pleacă mulți, mulți rămân, împărățiile cotidiene se împart între oamenii obișnuiți, ici, colo câte-un principe își ițește coroana. Între ei, Dan Manciulea, oficial și-a dat întreg regatul de compoziții pentru înc-o melodie. Câștigătoare.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share