Fărădelegea lui Călin – Tocmelea


Vorbim de nulitate, dar să vorbim la vremea ei. Și nicio legătură cu….
Literă de lege: după, și nu înainte! Ehei, curățic-ar fi fost nația noastră de s-ar fi pus ordine în toate. Inclusiv aici: locul întâi definiția, locul doi enumerările. Ne iau pe noi cu ,,Art. 56, d) – ca urmare a constatării nulității absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească definitivă.”, abia apoi se dau indicații despre ce-ar fi ea: Art. 57, Al. 1 – ,,Nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.” Mai greu mi-este cu absolutul, ce valoare contextuală să-i aplic, fiindcă nul îi zice lui zero, iar zero e-un nimic…. Cum ar fi să devii șomer înainte de data la care ai fost angajat? Inducția Al. 2 nu-mi oferă o altă perspectivă, cred că legislatorul s-a temut de o interpretare neavenită în devans, neîntemeiat, câți să falsifice parte din acte spre a încerca să înșele instanța că data ruperii hârtiei ștampilate de angajare este cu mult mai veche? Golănia ar ține, dar nu mai mult de-o lună, două, timp în care să se prefacă a nu trebui să plătească serviciile prestate: ,,2) Constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.” Oare ce noimă are Al. 3: ,,Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condițiilor impuse de lege.”? Să încerc și eu după ,,mentor”: Contractul este nul în condițiile…. M-am încurcat. Adică după, nu momentan? Devine cam așa problema: ,,Patroane, să-mi desfaci contractul în baza legilor care se dau mâine, că astea de azi nu ,,acoperă” pretențiile dumitale!” Par deplasat cu împotrivirea mea, am totuși argumente în apărare, analizați Al. 4: ,,În situația în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabilește drepturi sau obligații pentru salariați, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispozițiile legale sau convenționale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri.” Hai, nu părerea mea, dar a unui judecător ar pleca de la constatarea faptei prime incriminante, clauza ilegitimă, aplicată, firul raționamentului ar trece spre o acuzare, imediat după spre desființarea totală a contractului. Posibilitatea înlocuirii pur și simplu? Deloc! Al. 5 este corect, munca trebuie remunerată, 6, identic ca la suspendare, inutil, doar 7 licit: ,,Dacă părțile nu se înțeleg, nulitatea se pronunță de către instanța judecătorească.” Cine altcineva?
Cu jalba-n băț, dar unde? Scrie, asta îi! Art. 58 anunță doar că ar fi motive și motive pentru concediere, cu sau fără vina salariatului. Dar nu le dezvăluie încă. De aceea m-am dus înainte, sperând la senzație, chestiuni extraordinare. Nu-s defel. O singură anomalie: trimiterea la naiba-n praznic, pe la articole cu ordin 200 și ceva.
Să vă repet ce e-n Constituție? Că orice încercare, fie și cea de concediere, nu se poate fundamenta ,,pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală.”? La articolul acesta, 59, poate apela și Sophie, roboata? Întreb și eu ca….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share