Fărădelegea lui Călin – Maturare


De așa satisfacție, și duceți sensul în circuitele cerebrale ale inteligenței, am parte rar, puține ocazii legislative mă determină la încondeierea aprobării totale. Dacă….
Art. 52 debutează, sper să fie după priceperea pozitivă, cu un alineat prim al cărui subpunct este declarat de curând, abia în 2016, după atâtea degringolade furibunde prin funcțiile statale ale procuraturii, neconstituțional, decizia 216. Firesc. Al. 1: ,,Contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în următoarele situații: a) pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condițiile legii.” Cum s-o spun? La mintea cocoșului. Tu, organ abilitat, chiar în cadrul unei intreprinderi, ai nevoie de-un pic de șiretenie, lași muncitorul să-și vadă de potlogării și acționezi prin dos pentru o demascare totală. Văd în suspendare o chestiune serioasă ce are nevoie de o acțiune licită, fiindcă doar pentru o sancționare obișnuită îi trânteai un avertisment, o mustrare verbală și scrisă, ciupeai din salariu maximul de 15% sau cât ,,îngăduie” legea și după înapoi la treabă cu lecția învățată. Aici intervin și cazurile externe, fără legătură cu jobul unde poate interveni direct suspendarea, face insul accident cu automobilul, nu mai este agreat pentru că într-o seară n-a salutat nu știu ce membru din conducere, nu treci la înfierare și trimitere acasă cu ,,Îți iei matale frumos băgăjelul și aștepți până la noi ordine!” Se legiferează de fapt în continuare, nu-ți trebuie multă carte ca să intuiești ceea ce la literele itemice se stipulează, cu mențiunea ,,îndoită”, condițională a lui ,,poate”, a se lua cu titlu neobligatoriu, din antepropoziția enumerativă: ,,b) în cazul în care angajatorul a formulat o plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.” Nu-i cel mai bun exemplu. Aș fi considerat și pe acesta indezirabil. Dacă implicarea este directă și persoana nu are o reținere provizorie în custodia poliției, suspendarea mi se pare de neconceput și iată, în spiritul spuselor anterioare, să facă dreptate judecătorul și să hotărască ceea ce urmează. Și de ce încerc această logică. Tocmai pentru că invers numărul evenimentelor de oprire a unei afaceri din aceleași motive este aproape nul, posibilitatea angajatului de a se lupta de la egal la egal în instanță cu patronul nu există. ,,C)”-ul întărește ipoteza nemulțumirii mele, truditorul este legat de mâini și de picioare, se transformă în ,,strigător la cer” și ,,în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activității, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, structurale sau similare.” dă neputincios din umeri. Defecțiunea structurării verbale? Lipsa unei adăugiri cum că sunt necesare niscai despăgubiri. Adică ce vină are angajatul că cine știe ce disfuncție are procesul de muncă ori ce năzărire îl determină pe afacerist să facă modificări…? Avem un ,,c)” suplimentar care în parte este drept, în parte fără temei legislativ: ,,în cazul în care împotriva salariatului s-a luat, în condițiile Codului de procedură penală, măsura controlului judiciar ori a contrulului judiciar pe cauțiune, dacă în sarcina acestuia au fost stabilite obligații care împiedică executarea contractului de muncă, precum și în cazul în care salariatul este arestat la domiciliu, iar conținutul măsurii împiedică executarea contractului de muncă.” Tot Udrea…. Arestul la domiciliu are două ipostaze: învinuire și hotărâre definitivă. Deci? ,,D” lapidar: ,,pe durata detașării.” Aceleași motive sau…? ,,E” cu lipsuri: ,,pe durata suspendării de către autoritățile competente a avizelor, autorizațiilor sau atestărilor necesare pentru exercitarea profesiilor.” Da’ pentru avizele angajatorului? Cred că măsurile reparatorii ale Al. 2 sunt infime, aici se pune problema încrederii, creându-se cel puțin o disfuncție relațională, suspicionatul și suspiciosul…. Nu-mi spuneți că vor mai putea vreodată reveni la vechile raporturi, paguba morală are adâncimile unei prăpăstii. Cât despre despăgubiri…. Jenante. Al. 2: ,,În cazurile prevăzute la Al. 1, lit. a) și b), dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară și i se plătește, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.” Păi doar arestul preventiv are vreo 30 de zile cu posibilitate de prelungire până la, am impresia după cum am mai văzut pe la tv, șase luni. Poate și mai mult. O singură retribuție pentru nevinovăție? Cu Al. 3 nu sunt de acord. Am un contract care spune clar: salariul x, ziua de lucru y. De ce nu plata pe oră în angajamentul dintâi ca 3-ul să devină licit?: ,,În cazul reducerii temporare a activității, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care depășesc 30 de zile lucrătoare, angajatorul va avea posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, până la remedierea situației care a cauzat reducerea programului, după consultarea prealabilă a sindicatului reprezentativ de la nivelul unității sau a reprezentanților salariaților, după caz.” Doar acesta naște varii întrebări fundamentale. Ce este capitalismul? Ce este economia de piață? Cine este statul?
Cine poate stabili cu exactitate perioadele de disfuncție și remedierea lor? Nimeni!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share