Fărădelegea lui Călin – Al doilea indiciu


Arhivele, documentele atestatoare că se poate recurge la istorie….
Ați uitat că v-a tăiat vreodată cineva salariul fără vina unei abateri. Dureros ori nu, o să vă mai râcâi vechea rană, Art. 53 este ofertant, oricând de chemat la datorie. Mai ales când țara, marea intreprindere, șchioapătă: ,,Pe durata reducerii și/ sau a întreruperii temporare a activității, salariații implicați în activitatea redusă sau întreruptă, care nu mai desfășoară activitate, beneficiază de o indemnizație, plătită din fondul de salarii ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, cu excepția situațiilor prevăzute de Art. 53, Al. 3.” Căci, făcând apel la memorie, s-a simulat în 2009 și această împuținare de program lucrativ ca sprijin pentru cele 25 procentuale lipsă, complementare unui sută la sută legal. Al. 2 trebuia formulat fără primele trei cuvinte, logica încunoștiințează legătura neîntreruptă, așa încât ,,la mâna”…: ,,Pe durata reducerii și/ sau întreruperii temporare prevăzute la alin.1, salariații se vor afla la dispoziția angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activității.”
Din seria incredibilului pe piața actuală a muncii, cea din afara sferei de influență a statului, pare Art. 54, n-am auzit de acel angajator galant, lipsit de ranchiuna aferentă știrii că o piesă a angrenajului său economic se vrea lipsă o perioadă pentru…. ,,Contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părților, în cazul concediilor fără plată pentru studii sau interese personale.”
După suspendare, încetare. Trei posibilități: ,,a) – de drept; b) – ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea; c) – ca urmare a voinței unilaterale a uneia dintre părți, în cazurile și în condițiile limitative prevăzute de lege.” Art. 55. Ce urmează…. Pornește bine, aștepți aceeași ordine, însă….
Câte lamentări uneori, ce mișcări de amploare pentru evidență, un bussines sfârșește precum debutează: brusc. Art. 56 indică precis motivele principale ale ,,falimentului afacerii” duetului salariat-patron în Al. 1: ,,a) Contractul individual de muncă existent încetează de drept la data decesului salariatului sau al angajatorului persoană fizică, precum și în cazul dizolvării angajatorului persoană juridică, de la data la care angajatorul și-a încetat existența conform legii.” Se merge mai departe, după o aberație a cotidianului de a pune la îndoială orice, în punctul b), același contract încetează ,,la data rămânerii irevocabilă a hotărârii judecătorești de declarare a morții sau a punerii sub interdicție a salariatului sau angajatorului persoană fizică.” Na, a ajuns instanța să hotărască cine-i mort și cine nu este! Să mă lăsați să râd…. Toate-s normale în rest până la ,,j)”, se amintesc situațiile pensionării cu toate înlesnirile, condamnărilor definitive, iarăși retragerile de avize pentru exercitatea meseriei, pentru contractele pe perioadă determinată…, cu o excepție: ,,e) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de reintegrare.” Dovada, dovada! Nu opinasem că angajatorul nu rămâne fără om pe post? Și ce vină are cel nou? Țidula lui valabilă nu creează un nou conflict? Nu era normal ca pentru locul acela de muncă să se scrie un amendament de neocupare până la rezolvarea divergenței?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share