Fărădelegea lui Călin – Cost restant


Unii tronează fiindcă li-i sângele azur, alții pentru că așa-i cheamă. Da’ ambelor categorii le poate cădea guvernul într-o zi….
Urcatul etajului și purcederea definitivă pe partea dinspre stradă a ușii a fost un episod ciudat, nouă șoferi și c-un muzicant zece au împlinit voia crizei economice și-au fost dezlipiți de pe orbita Spot-ului, stea centrală la vremea de glorie a prafului cosmic de Fieni, neprețuit, și trimiși în găurile negre ale activităților lipsă. Noi eram acel ,,cel puțin” aplicabil ceva mai departe de generalitățile explicative din secțiunea în care onestitatea salariatului, dăruirea, abnegația, neprecupețirea niciunui efort… nu mai pot constitui argumente solide pentru păstrarea slujbei, vrei ori ba, soarta ți-e pecetluită cu o demitere. Art. 65 ne explică în Al. 1 ce-ar fi ,,Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului…”: ,,… încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.” Al. 2 mi se pare ilar pe cât este de…: ,,Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.” Ete, na! Știu că te freacă statul pentru toate chițibușurile, că de aia, de ailaltă…, aproape ca la interogatoriu, de ce, de nu ce, atât a avut trebuință angajatorul, atât a putut să-i mai ducă în spate lucrătorului angaralele lunare, dar chestiunea cu seriozitatea este deplasată. Cine fixează limitele acestui termen efemer, ce judecată poate da un verdict cu valoare absolută fără să fie discutabilă, câți n-au fost serioși râzând și câți n-au retractat după? Toți, aceeași! Era suficientă realitatea, ei foarte puțini i se pot împotrivi.
După lapidarul Art. 66, descriptiv, despre cele două tipuri posibile de concedieri ce nu au ca vină acțiunile directe ale salariaților, 67 face cea mai mare discriminare de până acum, mai bine zis își dă arama pe față și substituie documentul bilateral dintre angajator și angajat celuilalt, pitit prin sertarele ministeriale și sindicale fără de știința bietului truditor: ,,Salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil.” Ia, știe vreunul ce trebuia să-mi dea domn’ Tronaru când a găsit de cuviință că un lăutar în bătătura-i era de prisos?
Cred c-ar fi opinat cam așa: ,,Domnu’ Fulgerică, de tine-i ușor, îți iei șomajul și ești boier șase luni, da’ io am de plătit la stat….” Drept fu, ce mi-a dat agenția… era mai mult decât ceea ce se numea minim pe economie împărțit la doi, nicio minciună în privința sumei: un miliard vechi l-a costat concedierea noastră, bani strânși din restanțele la fondul de șomaj, fiindcă particularului nu i se primesc concediații dacă nu are toate dările achitate la zi. Deci, puteam rămâne și fără servici, și fără bani în cazul unuia iresponsabil. Mai știm noi….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share