Fărădelegea lui Călin – La baciul Vasile, la stână


Am găsit răspuns neștiinței. Trafic de carne vie? Lege!
,,Niște nenorociți patronii ăștia de fotbal!”, mă îmbățoșam în fața micului ecran, ,,Huo!” De unde să știu că ăl de-ți dă păpică are drept de viață și…. Detașare. Du-te! Fă!… Corect? Jumătate din Art. 45, de parcă nu era suficient să ai un stăpân, adaugă, după nevoi, încă unul pe unitatea de lucru. Disperant, Codul muncii pare a nu fi și al muncitorului, tratat doar ca ,,beneficiar” al unei retribuții. Mai trebuie să amintesc că fără determinant, obiectul nu există? De fapt, vina pentru ,,târgul de vite” cotidian, abominabil, o are acest tratament de particulă permutabilă, astfel de imperative trecute din conștiința lucrătorului în gura și raționamentele, strâmbe, ale ,,proprietarilor”. De sclavi. ,,Detașarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia.” La o disecție de suprafață cuvintele par ce sunt, indică prezumtiv relația distantă între faptă și făptaș, la indicația statostelui pe terenul altui ataman. Dacă înfigi bisturiul în profunzime dispare senzația de normalitate, șeful inițial își transferă puterea, periodic, către altcineva, dirijor nou, execuții după altă viziune, contract anterior nul. Afirmație adevărată. Partea a doua are hiba ei, exhibată și-n următorul articol. Conținutul: ,,În mod excepțional, prin detașare se poate modifica și felul muncii, dar numai cu consimțământul scris al salariatului.” Gen, mod, manieră, fel. Ce vrea să însemne? Nu cumva aceeași încălcare? Adică erai inginer chimist și prin detașare ți se cere să faci pe inginerul mecanic. Nu schimbă asta încadrarea, toate prin câte a trecut candidatul pentru ocuparea postului, felul muncii nu cuprinde un set de operațiuni specifice?
Art. 46. Să nu se creadă că am o fixație pentru întrebări inutile. Limitele detașării se apropie de… plus infinit: ,,1) Detașarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an; 2) În mod excepțional, perioada detașării poate fi prelungită pentru motive obiective ce impun prezența salariatului la angajatorul la care s-a dispus detașarea, cu acordul ambelor părți, din 6 în 6 luni.” Care părți? Contractanții sunt cei doi angajatori. Vă mai povestesc una. Am fost cândva șăibar de meserie, pilă, ciocan, bonfaier, sudură, și nu eram calificat în așa ceva, etc, ne trimitea maistrul pentru o bucată de pâine… până și-n Flămânda pentr-un chioșc de tablă particular, dar și la obiective industriale. Silozul se numără printre ele. Trei luni detașare. Reală. Ne făceam treaba, bine, și atât. Nu eram amestecați nici cu muncitorii lor, nici cu șefii. Între ei făceau planurile, însă indicațiile le primeam doar de la al nostru. Grătarele pentru descărcarea grânelor – 15 mm între barele de fier plin de aceeași grosime, ușile de la halele de depozitare – împărțite în două, ranforsate cu Teu și cornier de 50. Ordin de la nea Miron! Ce știa domn Taraze, directorul, parc-așa-i era numele, de balamale, ivăre și sudură în puncte? Nimic. Sau prea puține. Metrologia, secția unde se calibrau și reparau diverse cântare, avea prilejul ieșirii din carapacea Intercoop-ului când erau necesare intervențiile la bascule, denumire pentru acele platforme ce primeau camioane, tractoare…, diverse tipuri de greutate ce depășeau cu mult volumul și tonajul unor măsurători obișnuite. Responsabil – maistrul specializat. Să fi venit inginerul viticol sau șeful fermei să ne fi spus cum să pilim la cuțitul din colțul drept ori să fixăm tara după mintea lui. Când și cu ce pretenții? Al. 3, în zilele noastre bântuite de teama deschiderii de gură cauzată de iminenta concediere, are efect zero: ,,Salariatul poate refuza detașarea dispusă de angajatorul său numai în mod excepțional și pentru motive personale temeinice.”
Nu vreau este suficient?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share