Cenaclul Alexandru Sihleanu – 2 Decembrie 2017


MUZICA ŞI UMORUL, TERAPIE PENTRU SUFLET

​Sâmbătă, 2 decembrie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat, la cafeaua literară, cu un moment de divertisment susţinut de Matincă Costea, pe un pamflet de George Topîrceanu, „Ripostă”, un cuplet de Matincă Costea, „Asta-i moda”, un monolog de Tudor Muşatescu, „Un om cult”, un monolog de I. Avian, „Cantina” şi aplauzele asistenţei pentru umor şi mai ales interpretarea maestrului.
​A intervenit Constantin Marafet: „Pe două decembrie (1935) s-a născut poetul Nicolae Labiş, unul dintre marii poeţi pe care i-a avut ţara noastră, care a murit la numai 21 de ani, în spital, unde a agonizat 12 zile, după ce în seara de 9 spre 10 decembrie, după o petrecere, când a vrut să se urce în tramvai, a fost îmbrâncit, s-a agăţat de grătarul dintre vagoane, a căzut cu capul în jos, lovindu-se de caldarâm. Nichita Stănescu a povestit cum l-a cunoscut pe Nicolae Labiş, într-un amfiteatru al Facultăţii de Filologie din Bucureşti, unde a recitat unul dintre cele mai frumoase poezii ale lui, Moartea căprioarei: „Am rămas cu gura căscată. Până atunci, credeam că sunt şi eu un poet mare. Ei bine, în momentele când Labiş recita, mi-am dat seama cât de mare poet era el şi cât de prost eram eu.”
​Cu muzică de dragoste la cerere, între dragostea de ţară şi dragostea propriu-zisă, a continuat invitatul special Manea Agheană şi chitara sa, care creat o atmosferă plăcută şi a cules aplauze.
​A urmat lectorul de serviciu, Sorin Călin, cu proză, purtând titlul „Ora de muzică”. O idee generoasă. Sub titlul „Ora de muzică” descoperim articole, pe tema sugerată de titlu, datate şi numerotate cu şirul numerelor naturale, ca o evidenţă particulară, on-line, pentru „Ziarul de Rîmnic”. Pentru forma literară trebuie revizuit lexicul, chiar dacă se vrea o ieşire din şabloane. (11 martie 2015) – 1. „Pornesc cu un îndemn: nu vă daţi copiii să facă muzică, veţi regreta mai târziu! E bine să ţineţi minte sfatul fiindcă din moment ce intră cineva pe tărâmul acesta secret, s-ar putea să nu-l mai părăsească niciodată. Dacă totuşi v-aţi hotărât să o faceţi, întrebaţi-i de două, trei ori. Îi scutiţi şi pe ei, dar şi pe cei meniţi să-i dea învăţătura lui Orfeu de un mare chin. Cu toţii ne naştem, cu mici excepţii, în lumea asta a tainelor lui „ce se aude?” sau „de unde vine sunetul ăsta?”. Nu-i un dar să auzi, ci o certitudine organică, una dintre definiţiile condiţiei umane, chiar şi cei fără această funcţie activă percep realitatea sonoră, dar ca o vibraţie, ceea ce şi este în sine sunetul, o simplă osculaţie cu frecvenţă variabilă. De ce o auzim? Tocmai fiindcă posedăm un aparat sofisticat care reacţionează şi transmite creierului acest tip de senzaţie. De unde vine sunetul? Din aer. El este responsabil cu propagarea lui. Emis, străpunge particulele invizibile pe care le împinge ca pe bilele de pe masa de biliard, numai că spaţiul ăsta este imens şi bilele infinite. Un fenomen identic cu al agitaţiei moleculelor dintr-un cablu electric. Ai excitat prima moleculă, se mişcă instantaneu şi celelalte, în cazul sunetului cu o oarecare greutate, doar cu 300 metri pe secundă. Ca să vă daţi seama de fenomen de fenomen cât de cât, priviţi cerul într-o zi furtunoasă de iulie, alegeţi un fulger şi număraţi secundel până auziţi tunetul. În felul ăsta veţi determina cât de departe sau aproape aţi fost de arcul electric, cauză a unei posibile lovituri de trăsnet.(…) Limba vorbită este de asemenea o înşiruire de sunete, doar că învăţând-o uzând-o, îi uitaţi muzicalitatea, o treceţi pe planul doi. (…) Sunt câţiva dintre noi născuţi pentru a urma acest imbold de a ciuli urechile mai bine, de a gâlgâi aerul din glotă mai lesne, de a-şi folosi degetele, mâinile şi picioarele în conformitate cu un tip de emisie exterior corpului prorpriu. (…) În concluzie: este de preferat ca materialul genetic pe care se începe o astfel de muncă să aibă calităţi deosebite în această direcţie. (…) Dacă nu, îndrumaţi-i spre alte ştiinţe. (13 martie 2015) – 2. „Fiţi răbdători cu copilul! Şi cu muzica. (…) Credeaţi că bateţi din palme şi Paganini de opt ani cântă cele 24 de capricii de virtuozitate la perfecţie după doar două şedinţe de instrument? (…) Sunt 21 de combinaţii de câte două, opt intervale posibile într-o octavă. Dacă adăugăm şi intermediarele alterate şi încă vreo şase octaveavem de-a face cu o nebunie de cifre astronomice. De aceea avem de a face cu disecţia învăţăturii. (…) (12aprilie 2015) – 9. Queen. Acestei trupe îi voi dedica următoarele rânduri pentru maniera de exprimare vocală şi instrumentală şi pentru numărul de albume lansate de-a lungul a două decenii şi ceva, dar şi pentru impactul emoţional pe care aceşti english boys mi l-au produs. (…)”
​Invitatul special, Manea Agheană şi chitara sa, a continat cu melodii patriotice, şi melodii de dragoste, spre deliciul asistenţei, care a cântat odată cu artistul şi l-a aplaudat.
​„Materialul prezentat de Sorin Călin suscită interes şi se deosebeşte fundamental de alte lecturi prezentate la Cenaclul literar-artistic Alexandru Sihleanu.” (Matincă Costea)
​„Porneşte textul şi la un moment dat, făcând o pauză în gândire, trece la alt subiect. Vrea să fie un filosof al muzicii. Sunt unele cuvinte, care nu ştiu cum se traduc. Folosirea excesivă a unor cuvinte care se vor să impresioneze cititorul, nu fac decât să îngreuneze lectura. Sunt texte separate, lipsesc câteva elemente de legătură. Trebuie să dea textului cursivitate. Dacă încercăm să inventăm noi roata, este greu. Să lase povestea să curgă. Nu este o lucrare muzicală. Orice lucrare prezentată trunchiat, nu creează interes.” (Constantin Marafet)
​„În primul rând, aş vrea să adresez felicitări dlui Matincă Costea care vine cu lucruri noi, să mulţumesc şi dlui Agheană pentru atmosfera creată. Dlui Sorin Călin îi mulţumesc pentru tema de astăzi, care încearcă să ne introducă şi pe noi, în tainele muzicii. Îi urez inspiraţie să scrie şi să cânte, şi la Cenaclu. Pentru că s-a sărbătorit Ziua României, aş vrea să vă spun o poezie, despre dragostea de ţara mea: (Pe strune de vioară) – Aş vrea să te pot cânta Ţară/ Cum cântă floarea/ Imn de primăvară.// Aş vrea să-ţi fiu izvor,/ Să pot răcori/ Arşiţa inimii oamenilor.// Răcoarea nopţii /Să o pot cuprinde/ În veşminte de cuvinte.// Aş vrea să te pot cânta Ţară/ Asemeni lui Strauss/ Pe strune de vioară.// Aş vrea să te joc,/ Mereu, într-o horă/ A Unirii, într-o sârbă,/ Cu opinci şi cojoc./ Aş vrea să-ţi pun pe frunte/ Frunze de laur/ Şi cununi de aur./ Aş vrea ca mereu/ Să-ţi fie viaţa ta ŢARĂ,/ Cu soare şi cu primăvară. Mă mândresc că sunt româncă!” (Valeria Popa)
​„Am ascultat, cu atenţie, în primul rând pe Matincă Costea, cel care ne readuce în memorie opera unui mare creator, care era considerat cel mai mare dintre cei mai mici. Era o vreme când publicul se întreba ce a mai scris Topîrceanu. Putem vorbi şi de Tudor Muşatescu, cu muşatisme. Mi-a plăcut cum interpretează. La început de decembrie, Dumnezeu ne-a oferit un poet, pe Nicolae Labiş. Remarc şi contribuţia dlui Manea. Mă refer la ce a citit Sorin Călin, parcă m-a interesat mai mult ce a vorbit, decât ce a scris. Trebuie să facem o distincţie clară, când vrem să publicăm, între stilul beletristic şi cel publicistic. Deci, vorbit pe o temă, dar mai accesibilă publicului larg. Faptul că aduce în prim plan fenomenul muzical, este lăudabil. Mai are o idee lăudabilă: diferenţa dintre kitsch şi artă. Ideile sunt bune, dar să-şi restructureze mai bine materialul. Iniţiativa este lăudabilă. Să caute să fie plăcut gustate de cititori. Îi doresc succes! Trebuie să fim atenţi cu dubla intenţie a limbajului. Am remarcat şi poezia lecturată de dna Popa, şi remarc patriotismul care emană, demersul patriotic. Pot să spun că datorită frecventării Cenaclului fiul meu şi-a alcătuit o mică bibliotecă. Îi recomand dlui Sorin Călin mai multă grijă pentru text, care trebuie să aibă unitate. Vrem o notă personală. Dl Ghinea ne-a arătat că reuşeşte să dea o tentă personală interpretării textului.” (Mihai Constantinescu)
​„Se pare că lectorul de astăzi este un muzician şi caută să reflecte în volumul de scrieri despre care ne-a vorbit, dintre care ne-a citit două mici lucrări, pe care eu nu le-aş încadra ca fiind articole de ziar, aşa cum a menţionat autorul, deoarece orice tip de de operă literară trebuie să se încadreze în nişte canoane. Mai bine le-aş pune o încadrare în a fi eseuri. Din completările autorului am concluzionat că este un adept al principiului că toată lumea are loc sub soare, referindu-se la literatură. Ascultând lucrările, am observat că în primul articol se referă la un aspect de viaţă şi anume viziunea părinţilor despre viitorul copiilor care urmăresc mai mult internetul decât muzica. Tema este bine venită, dar faptul că a început brusc, prin dialog, găsesc că nu a răspuns la acele întrebări la care trebuie să răspundă de obicei un articol. În al doilea articol, autorul ar vrea să fie critic în istoria muzicii. În concluzie, sunt nişte texte disparate, care vor fi cuprinse într-un volum. Consider că ceea ce scrie autorul, va fi bine venit, necesar, folositor copiilor care vor să urmeze calea muzicii. Ar fi necesar ca material didactic adiţional.” (Aneta Pioară)
​„Încep cu momentul vesel al dlui Matincă, care mi-a atras atenţia în mod deosebit prin diversitatea tematică a umorului. Momentul muzical al dlui Agheană mi-a plăcut, este relaxant, creează atmosferă plăcută. Ceea ce a prezentat lectorul de serviciu este interesant tematic, dar lucrarea mai trebuie aranjată. Momentul cu Nicolae Labiş mi-a plăcut deoarece este după Nichita Stănescu un mare poet.” (Nicolae Constantinescu)
​„Consider că ceea ce scrie dl lector de astăzi, Sorin Călin, are valoare. Am să cumpăr cu plăcere cartea.” (Mihai Doina)
​„Dl Matincă Costea este totdeauna prezent cu satiră şi umor, care merg mână în mână, cuplete presărate cu un comic, savuros, de limbaj, de situaţie, şi de caracter. Ex: Sinagogă în loc de sinonimă, metempsihoză în loc de metamorfoză, injecţie intraveninoasă, în loc de injecţie intravenoasă. Referitor la lectorul de astăzi, am ascultat cu atenţie prezentarea orală a ceea ce urmează să citească. Am desprins că a adunat informaţii despre muzicieni aşezate pe suport de hârtie, scriind o suită de articole pe care le-a publicat în revistele vremii din 2015 încoace. Interesant este cuvântul autorului referitor la plagiat. Ceea ce ne-a prezentat scris, începe cu relatarea unei întâmplări care debutează cu un dialog. După părerea mea va fi o carte tehnică în care găsim modul cum trebuie învăţaţi începătorii în muzică. Privitor la vocabular, atenţie la modul de exprimare, la limbaj, la legătura dintre pasajele relatării şi să le integreze în întreaga operă literară. Rebreanu spunea: ,,Vreau să fie fraza bolovănoasă şi să spună ce vreau eu, decât să fiu şlefuit şi neprecis.” Opera dlui Sorin Călin se vrea o operă literară sau o operă de tehnică muzicală? Se vede că a fost o lucrare interesantă, din moment ce a stârnit discuţii.” (Floarea Stănescu)
​„Aprofundând ceea ce ne-a prezentat, azi, lectorul, am ajuns la concluzia că: Sorin Călin este un autor care trece prin faţa cititorilor ca un fulger, dar care va putea fi înţeles după aprofundarea lecturii, la fel cum tunetul aminteşte de lumina fulgerului. Autorul tratează teme actuale, cum sunt: descoperirea şi stimularea talentelor, în raport cu aptitudinile, conservarea valorilor, protejarea lor şi plagiatul. Lucrarea de azi este mai degrabă una cu tentă filosofică şi de învăţătură muzicală, împletită cu trăiri şi amintiri proprii, decât una artistică. Este un gen aparte prezentat în Cenaclu. Îi doresc succes! Cu mulţumirile de rigoare pentru partea artistică asigurată de dnii Matincă şi Agheană.” (Georgeta Iuga)
​„Despre lectorul de serviciu, dl Sorin Călin, care a citit un fragment din copilăria artistului, din munca truditorului copil, adolescent şi matur. Acest fragment mi s-a părut greoi pentru mine. Sunt termeni tehnici, de specialitate, scrisul nu i se potriveşte. Dar, pentru artistul cu chitara, jos pălăria! Îmi place cum interpretează cântece din diferite genuri muzicale. Preţuiesc omul creator, artistul ce are în sânge dragostea de frumos, această alchimie a iubirii care este arta. Matincă Costea recită, imită personaje efervescente. Acest soldat fruntaş al Cenaclului ne bine dispune, îl aşteptăm, cu mult drag, îi dorim sănătate şi viaţă lungă. Despre dl Agheană, mii de mulţumiri pentru clipele frumoase pe care ni le oferă ca pe nişte cadouri, melodii ce curg ca izvoarele, încet şi blând, transformându-se în râuri tumultoase, când aduce odă patriei iubite.” (Mioara Zaharia)
Sâmbătă, 9 decembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Matincă Costea. Vă aşteptăm, cu umor, muzică şi… cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share