Cenaclul Alexandru Sihleanu – 16 Decembrie 2017


FĂRĂ POEZIE, ÎN TOATE FORMELE EI, VIAŢA AR FI ANOSTĂ

Sâmbătă, 16 decembrie, membrii Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” au avut ocazia să admire în foaierul Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat o expoziţie, inedită, de fotografie, autoare Alma Ghiulea. Autoarea mărturiseşte: „Proiectul fotografic ,,Vreau să fiu EU!/ Let me be!” reprezintă o radiografie a acestei societăţi profund marcată de consumerism şi propune regândirea valorilor de la baza propriei noastre existenţe şi schimbarea sistemului în care trăim. Astfel, generaţiile tinere ar putea să fie libere, nu prizonierii propriului corp, credinţelor eronate despre sine şi ai societăţii stereotipice. Realitatea societăţii în care trăim este construită pe baza unei serii de stereotipuri de gen şi de roluri sociale pe care femeile şi bărbaţii trebuie să le îndeplinească. Socializarea stereotipică ocupă un loc esenţial la dezvoltarea indivizilor şi începe de la cele mai mici vârste, atunci când părinţii interacţionează diferit cu copiii lor, în funcţiei de sexul pe care aceştia îl au. Astfel, copiii învaţă despre feminitate şi masculinitate, şi şi încep să îşi atribuie caracteristici specifice rolului pe care ei trebuie să îl joace în societate. Copiii se transformă în femei şi bărbaţi. Fetiţele învaţă că trebuie să fie înainte de toate supuse bărbatului, trebuie să gătească şi să aibă grijă de casă, să fie mame grijulii şi iubitoare să se ocupe de cumpărături şi de curăţenie, şi în acelaşi timp să rămână frumoase, elegante, sensibile, delicate şi cel mai important, dezirabile. Băieţii învaţă că trebuie să fie puternici, atletici, specialişti trebuie să ştie să folosească unelte, să fie pricepuţi în domeniile tehnice, să fie luptători şi să iasă în evidenţă prin puterea fizică. ,,Vreau să fiu” este un proiect fotografic despre regândirea valorilor clasice impuse şi eliberarea de stereotipie, de gen, astfel încât fiecare individ să se poată bucura de libertatea de A FI!”
Şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” a debutat, la cafeaua literară, cu un moment de divertisment, pentru descreţirea frunţilor, susţinut de Matincă Costea pe un micro pamflet „Ţara”, culegere Matincă Costea, un cuplet, „Sus, Costică!”, de Matincă Costea, un monolog, „Scrisori de dragoste”, culegere Matincă Costea, „Pluguşorul tranziţiei”, de Matincă Costea şi… aplauze. A continuat invitatul special, Manea Agheană şi chitara sa, cu muzică de dragoste care a destins atmosfera.
A urmat lectorul de serviciu, Laurenţiu Selegian, cu poezie. Laurenţiu Selegian este un poet în adevăratul sens al cuvântului, un talent cultivat, imaginativ, intuitiv, cu o poezie modernă, în vers alb, fără titlu, cu o metaforă sugestivă, între eros şi thanatos, ca o legătură între teluric şi celest. Ex: ,,Dacă te trăieşti, taci!/ Şi ascultă…/ frunzele căzute sunt paşii lui Dumnezeu când se răstigneşte de dor şi când Dumnezeu/ nu se mai trăieşte pe Sine. Când neaşteptarea Lui se întrupează în cei care-l pun pe/ cruce sub nemiloasa privire a cerului./ Dacă te trăieşti, nu ţi se pare, nici că e galben,nici că e soare…/ Poate doar că e foc în care ard îngenunchiate toate visele lumii,/ blestem infinit al orbitelor foc/ în care dansăm/ sub nemiloasa privire a cerului./ Dacă te trăieşti; despre inimă de praf/ culegând frunzele, uscatele/ cum zac/ despre inimă rece, ninsa/ cuprinsa de de întrebări/ despre inima asta deşartă, cum plânge/ şi iartă/ despre, încă purtata de vânt,/ inimă de pământ; lacrimă, gând/ cearcănul învins/ de înălţimea unei alte aşteptări/ gând, lacrimă amară/ picătură de dor după picătură/ amară de dor.”
A intervenit invitatul special Manea Agheană şi chitara sa care a relaxat spiritele cu muzică plăcută, nostalgică.
„Apreciez, în mod sincer la superlativ, prestaţia dlui Matincă Costea, sfidând vârsta pe care o are, ne desfată, de fiecare dată, în şedinţele Cenaclului. Momentele vesele sunt proprii şi în mod deosebit, nu citeşte, le spune din minte. Remarc ,,Pluguşorul tranziţiei” care reliefează starea naţiei, corespunzând cu adevărurile trăite zi de zi. Îi doresc mulţi ani fericiţi şi binecuvântaţi. Referitor la dl Agheană, apreciez efortul D-sale de a se deplasa la fiecare întâlnire săptămânală, încântându-ne cu un repertoriu bogat. Referitor la poezia dlui Selegian remarc, cu plăcere, metaforele folosite, respectiv: ,,Poate doar că e foc în care ard îngenunchiate toate visele lumii,/ blestem infinit al orbitelor, foc/ în care dansăm/ sub nemiloasa privire a cerului; însă văd, chiar şi aşa,/ îngeri aduşi la mal/ de valuri căzute în păcat”. Mi-a mai plăcut şi am remarcat: ,,despre inima asta deşartă, cum plânge/ şi iartă”. Felicitări! Şi dvs. un an mai bun!” (George Anghel)
„O veche, agreabilă şi respectabilă cunoştinţă, dl Laurenţiu Selegian ne-a prezentat, astăzi, poezii în manieră modernă, ce conţin un aprofundat stil metaforic, filosofic. Ele demonstrează competenţă şi talent în domeniul poeziei, fireşte, cu valoare literară şi ca atare, demnă de remarcat şi apreciat. Îl felicit!” (Matincă Costea)
„În primul rând pentru dl Matincă, nu am cuvinte, pentru dl Agheană, acel ce lipsea Cenaclului, iar pentru Laurenţiu, tot aşa, pe unde scurte, să fiu în ton cu ceea ce a prezentat. Versurile lui Laurenţiu te fac să te opreşti o clipă, să meditezi, apoi să mergi mai departe. (Meditaţie) – Când o inimă-i pământ/ Întrebări purtate-n vânt, / Ce e mult, o ştim, ne strică, /Văd bătaia din aripă.” (Dumitru Hangu)
„În primul rând remarc interpretarea reuşită a monologurilor de către Costea Matincă, care au darul de a înviora atmosfera, de a o face cât mai plăcută. Este o prezenţă absolut necesară. Audiind şi citind versurile dlui Laurenţiu Selegian, pe lângă forma frapantă a versurilor remarc substanţa filosofică a poeziei, raportarea spaţiului uman la ceea ce ne înconjoară. Nu pot să trec fără să evidenţiez frumuseţea şi bogăţia generată de mijloacele artistice. În versurile dlui Laurenţiu Selegian descoperim sintagme inedite, surprinzătoare: ,,crengile cerului”, raportat la spaţiul celest, de asemenea ,,lumină de înger pierdut”, oximoron: ,,focul icoanei îngheţate, joc al iluziei”. Este o poezie bogată în metafore, epitete, personificări şi exclamaţii retorice: ,,Şi ce frumoasă e pata de galben-ger/ A întunericului,/ Pâlpâietoarea frunză arzând în căderea cea mai de sus”; ,,lacrimă-gând”. Îl felicit! Îi mulţumesc dlui Agheană care conferă şedinţelor noastre un farmec aparte şi ne oferă o motivaţie în plus de a veni aici. Tuturor, sănătate şi o viaţă liniştită.” (Mihail Constantinescu)
„Felicit de la început pe cei trei protagonişti pentru prestaţia valoroasă pe care şi-au adus-o în derularea cu succes a şedinţei. Am audiat, astăzi, în cadrul şedinţei noastre, poezie postmodernistă, o emanaţie a modernismului care se caracterizează prin redarea ideilor şi sentimentelor într-un vers alb, în care mesajul este ascuns şi interpretabil. Apreciez în poemele autorului vocabularul plin de metafore implicite: ,,cearcănul învins”, ,,nemiloasa privire a cerului”, ,,furtună de lumini stinghere”. Ştim cu toţii că arta este indispensabilă vieţii, iar autorul, oricât şi-ar dori nu poate să nu se implice în opera sa. Autorul îşi exprimă sentimentele subtil: sentimente de apăsare, de durere privind ceea ce vede în jurul lui, speranţa în divinitate. Legătura dintre pământ şi cer este evidentă în poezia dlui Laurenţiu Selegian. Este ca un îndemn adresat tuturor: ,,dacă te trăieşti, taci!”. Frumuseţea lumii şi a naturii este relevantă în discordanţă cu viaţa noastră. Oricare dintre cititorii acestor versuri poate să dea o nouă interpretare. Un amestec de scepticism şi stoicism în versurile audiate astăzi. Felicitări autorului! ” (Aneta Pioară)
„La final de an încheiem cu o şedinţă combinată cu umor, cântec şi poezie. În ceea ce priveşte momentuil dlui Matincă Costea, mi-a plăcut cel mai mult ,mPluguşorul tranziţiei”, este veşnic actual. Momentul muzical al dlui Agheană este încântător, destinde atmosfera de fiecare dată, dar astăzi ne-a surprins cu o compoziţie nouă. Legat de poemele lectorului de serviciu, pot spune, ca şi în alte ocazii, că are talent, îmbrăcând versurile într-o ploaie de metafore: ,,lumină de înger pierdut…, femeia cu ochii de ceară…, frunzele căzute sunt paşii lui Dumnezeu”, chiar dacă ne îmbie să gustăm din fructul oprit. (Lui Laurenţiu Selegian) – Ai talent şi eşti valabil,/ Asta e indiscutabil!/ Însă mă îmbii subit/ Să gust din fructul oprit».” (Nicolae Constantinescu)
„Este un nou stil, care depăşeşte versul alb, dând culoare poeziei prin versul mov. Este poezie filosofică, care nu are nici început nici sfârşit. Este într-adevăr o concentrare, maximă, de idei şi putem spune că este o carte într-o pagină. Dorim să mai vină în mijlocul Cenaclului cu astfel de creaţii interesante şi cu aceeaşi bucurie vă doresc La mulţi ani!” (Adrian Câmpeanu, preş. UCRS)
Următoarea şedinţă a Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi pe data de 13 ianuarie 2018, începând cu ora 11:00, lector de serviciu va fi Dumitru Hangu. În cuvintele celor prezenţi se va regăsi şi poetul naţional Mihai Eminescu. Vă aşteptăm, cu umor, muzică şi… cu drag! Până atunci… SĂRBĂTORI FERICITE şi tradiţionalul LA MULŢI ANI!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share