Căruța cu virgule – La piovra


Prin anii 90, ne uitam cu gura căscată la fimul italian ,,Caracatița” în care comisarul Corrado Catani făcea victime printre corupții Italiei, printre mafioții ei deja emblematici. Ne minunam atunci, cum se poate întâmpa așa ceva, dar ne linișteam oarecum la gândul că e doar o ficțiune, un film, iar personajele și întâmplările sunt și ele fictive.
Atunci, în România, mafioții noștri erau niște copii, niște începători în ale ,,meseriei”, iar faptele lor erau în stadiu de ,,germinație”. Erau puțini cei care aveau îndrăzneala să facă ,,haiducie” cu banii statului, cu contracte și fonduri publice. Și asta pentru că nici instituțiile statului nu erau pregătite pentru asta, fiind oarecum la început și într-o degringoladă instituțională. Numai că, acei puțini, în marea lor generozitate, au împărtășit și altora metodele lor sau le-a fost ,,furată” meseria, ca orice meserie, de către cei aflați în anturajul lor, apropiați sau rude. Puțin câte puțin, genul ăsta de ,,afaceri” au prosperat, s-au extins, iar cei care s-au îmbogățit rapid prin astfel de metode s-au înmulțit. S-au organizat apoi în rețele, în clanuri, care și-au împărțit țara în zone de influență, printr-un ,,gentleman agreement” unanim acceptat. S-au cumpărat privilegii, funcții, oameni, influență, într-un mod de-a dreptul cinic, doar din dorința oarbă de a face cât mai mulți bani, eludând legile… În toată această viermuială de interese au intrat, pe rând, oameni de afaceri, polițiști, judecători, senatori, deputați, de-a valma. Caracatița corupției a cuprins, astfel, toate zonele sociale ale vieții românești. Afacerile lor necurate, au ieșit, la un moment dat, din ,,subteranele” legislației, ajungând să fie făcute la suprafață, chiar la adăpostul și sub protecția legii, părtinitor interpretată în favoarea lor. S-au format astfel rețele mafiote din care, odată intrat, nu mai puteai ieși, mai ales dacă știai lucruri… Lăcomia, cinismul, avariția și lipsa celei mai mici urme de bun simț, au fost singurele principii ce stăteau la baza organizării acestor rețele. Pentru că banul, mai ales cel obținut cu ușurință și în sume enorme a fost o tentație căreia caracterul uman cu greu îi poate rezista, oricât de sus s-ar afla pe scara socială…. Ceea ce se întâmplă acum, odată cu acest val de dezvăluiri și arestări, se vrea a fi o încercare de destructurare a acestor organizații mafiote la nivel înalt. Pentru că eu asta cred: că e doar o încercare! Pe lângă asta, noi rămânem cu satisfacția cinică de a-i vedea cu cătușe la mâini pe unii pe care îi bănuiam de furt la scară mare.
Dar ceea ce e cu adevărat de remarcat e ușurința și disperarea cu care încep să se dea ,,în gât” unii pe alții. Deși au fost tot timpul în afara legii și cu sabia lui Damocles deasupra capului, în situația iminentă de a fi prinși la un moment dat, vedem că ei sunt teribil de surprinși și de speriați că li se poate întâmpla asta, tocmai lor… Par exemple, doamna Udrea, despre care unii spuneau cu mândrie că e ,,buzoiancă de-a noastră, deșteaptă”, face acum niște declarații năucitoare în fața procurorilor. Și precum Elena din Troia, ea pare să fie cheia, cauza pentru care se se poate prăbuși un imperiu. După ce a fost multă vreme favorita lui ,,Zeus” însuși, bucurându-se de favorurile ce reies din această relație, se vede treaba că a fost implicată în multe furăciuni, prin ea s-au deschis uși de Cotroceni, prin ea s-au favorizat persoane și contracte, etc… Tocmai de aceea, după ce ,,Zeus” s-a retras la pensie, ea și-a văzut iluziile de nemurire spulberate. A coborât astfel printre muritori, adusă cu duba la DNA-ul plebeu… Alături de Alina Bica, Adrian Videanu, ,,Doi cocoși”, ea face ce știe și ce-ar face oricine în pielea ei. Neagă orice implicare, nu știe, n-a văzut, n-a auzit când e vorba de implicarea ei… Ba mai mult, ,,dă din gușă” tot ce știe despre alții, despre cum a vorbit ea cu unul și cu altul, folosindu-se de influența pe care a avea, în rezolvarea unor ,,mărunțișuri”, cum ar fi, de exemplu numirea procurorului general… Având în vedere implicațiile acestor lucruri, părerea mea e că, anticipând cumva aceste vremuri, n-ar fi de mirare să și-o fi înscenat și divorțul de Cocoș, în speranța de a deruta ,,supravegherea” procurorilor.
Eu nu-mi fac iluzii prea mari în ceea ce privește rezultatele acestor arestări spectaculoase, aproape hollywood-iene, iar acestea sunt doar vârful aisbergului! Și după ce ne-o trece mirarea de cât ne-au furat ăștia de-i tot votăm, poate om înțelege cu toții că politica românească nu e decât o ,,frăție a hoției”, condusă de bande de tâlhari. E o ,,Academie a hoției” ca aia pe care tocmai o descoperiră zilele astea. Numai ,,academicieni” peste tot!… Cu toții bănuiam, cu toții vedeam asta, dar mai speram că nu poate fi adevărat. Că așa e cu speranța asta! Moare întotdeauna ultima!…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share