Căruța cu virgule – Micii, berea și iarba verde de acasă


Franz, un neamţ venit în România, prieten cu Marin şi Vasile, băieţi subţiri cu cefe groase, a fost martorul obiceiurilor noastre din perioada sărbătorilor care tocmai au trecut. Marin şi Vasile şi-au lăsat cu bucurie nevestele şi copiii acasă şi se îndreaptă spre locul numit ,,iarbă verde”…
– Libertate, frateee! Fără nevesteeee! Beleaaa!
Manelele urlă în boxele ,,rechinului”, cum îl alintă Vasile, de fapt un BMW ultimul tip. Aproape de locul de destinaţie, Franz, care mai rupe puţin româneşte, gândeşte cu voce tare, privind pierdut prin geamurile fumurii:
– Voi românii puteţi spune că încă sunteţi fericiţi. Nu aveţi atâtea reguli de respectat cum avem noi.
– Ba avem, prietene! zice urlând Vasile. Da’ cine să le impună? Şi mai ales cine să le respecte? Ha, ha!
Franz vede mulţimea de maşini şi gătare fumegând din greu de o parte şi de alta a drumului şi se trezeşte din visare:
– Kan nicht! Nu se poate! Asemenea dezastru! Das is verboten… interzis să faceţi feuer deschis la marginea wald… pădurii, atâta fum şi zgomot? Nicht forster?…
– Auzi, bă Franz? Pui cam multe întrebări pentru un musafir! Păi cine dracu’ crezi că are tupeu să vină să spună puhoiului ăsta de oameni că n-are voie să facă aia şi aia şi ailaltă? Trebuie să fie ori foarte prost, ori nebun să facă asta.
– În Germania nu voie facem aşa ceva! Nicht! Noi face grill mic, plătește taxa, dupa aia face curățenie absoluten! Nicht abfall… gunoi! Noi plătește geldstrafe multă. Amendă multă… Oriunde în lume se procedează aşa…
– Marine, opreşte bă colo, că mă enervează Franţ ăsta cu figurile lui! Bagă-te între fraierii ăia, că o să plece ei singuri când om băga maxim în boxe! Aşaaaa! La o parte că vine rechinuuu’…şeptaruuu! Deci,Franţ… pot să-ţi zic prietene?
– Ja !…
– Mă laşi cu regulile voastre? În primul rând aici nu eşti ,,oriunde în lume”, da? Să-ţi fie clar! Aici eşti în România ,,The land of choice”, aşa că avem de ales să facem ce vrem, cum vrem, pe unde vrem… Auzi, la el! Taxă! Numa’ fraierii plăteşte taxă, bă! Pentru băieţii fini ca noi e gratis toate! Şi apoi s-ar duce dracu’ tot ,,fun”-ul dacă nu laşi măcar un semn că ai fost pe-aicea! Ia du-te tu până la copacu’ ăla de colo!… Ăla… Aşa… Ce scrie pe el?… A?
– M+V= Friends… Was ist das?
– Nici un vasistdas, bă! Asta, prietene, înseamnă că am mai fost aici! Adică Marin şi Vasile sunt preteni… Nu, Marine?
– Aşa-i, Vasile, să moară calu’ lu’ Napoleon! Esteeee! Se ştie!
– Was sagen? Ce spune?…
-Zice că aşa e…
– Was?…
– Zice că… Marine, dă dracu’ muzica aia mai încet că nu-l aud pă fraieru’ ăsta! Bă, n-auzi?!… Fi-ţi-ar Salamu’ şi Guţă-ai dracu’!… Aşa, bă! Să ne-nţelegem oleacă cu ăsta… Zice că aşa e. Suntem prieteni.
– Bine, dar nu verboten la voi distrugeţi copacii, natura? Să faceţi atâta fum… poluare…
– Deci, prietene! Noi românii avem o vorbă: ,,Codru-i frate cu românu’!” Aşa că nu se supără dacă-i mai rupem câte o creangă, două sau un copac-doi, aşa ca-ntre fraţi… Ha, ha, ha! Iar cu fumu’… Să ziceţi mersi ăştia… civilizaţii, că cu fumu’ nostru mai peticim gaura aia de ozon… Şi unde mai pui că peticul ăla mai miroase şi a mici, cârnaţi, pulpe de pui, peşte… Hai că-mi plouă-n gură! Ia mai bag-o bere, că doar nu ne-ntoarcem cu ele acasă!…nSă profităm că nu ne trage nimeni de atenţie că bem prea mult! Ce-ai rămas, bă aşa?… Ia şi bagă că nu mai apuci dacă te mai gândeşti mult!… Marine, ce-are ăsta bă? Bă, Franţ, zi, bă ceva!
– Mein got! Wunderbar!…
– Vasile! Ce zice ăsta, bă?
– Nu ştiu, Marine, să moară mama!… Bă! Te ia dracu’ dacă ne-njuri, auzi? Scot bâta din maşină şi-ţi dau de sari… La ce te holbezi, bă, fi-ţi-ar ochelarii de râs…?
– Fraulein… Gutten morgen! Wie geht es dir? …
– Bă, stai dracu’ potol! Ce, ţi s-a pus pata pe aia? Franţ, tată! Vreau să pleci sănătos de-acilea de la noi!N-o mai arde în nemţeşte cu ea că nu ştie de-astea! Dă-i cu spaniolă, italiană, franceză… de-astea, dacă vrei să faci o treabă. De nevoie merge şi oleacă de engleză… Sau, mai sigur bagă limba gimnastică, că p-asta sigur o înţelege! Arată-i semnu’ ăla universal… Ştii tu!
– Wunderbar! Ja!
– Bă, am glumit! Stai aci că te umpli de carcalaci… Mimozo! Pleacă, fă, de-acilea că-mi strici chefu’ şi impresia străinilor despre noi. Du-te la altu’ că ăsta e obiectiv strategic…. Au! Şase!… Poliţaii!… ’Trăiţi, şefuuu!… Un mic, o bere?… (printre dinţi): ‘R-aţi ai dracu’ de nasoi!
– Die polizei! Probleme? Geldstrafe… Amenda?
– Bă, da’ speriaţi mai sunteţi voi, nemţii! Cine să dea amendă? Poliţia? E şi ei de-ai noştri, băieţi subţiri. Mai mănâncă un mic colo, o bere colo că e şi ei oameni, ce dracu’!
– Bă, Marine! Mai vorbeşte şi tu cu ăsta că pe mine mă dor mâinile de atâtea vorbe şi explicaţii.
– Deh, bă, Vasile! Dacă te-ai dat deştept, ce să-ţi fac? Nu l-ai adus tu? Tu să ai grija lui!… Iote la ăia, mânca-ţi-aş! A dat fumu’ pe noi! Băă! Ţine-ţi-vă fumu’ la voi acolo că vă ia mama dracu’! Fraierilor! Şi Marin râgâie mândru nevoie-mare bătându-se pe burtă, plin de satisfacţie că fraierii au mutat fumul în altă parte…
Seara coboară încet pe nesimţite peste nesimţiţi, iar hărmălaia de la marginea pădurii se stinge şi ea. În aer mai persistă încă miros de fum, mici şi cârnaţi arşi. Una câte una, bară la bară, maşinile se aliniază pe drumul de întoarcere. Petrecăreţii fluieră, urlă şi vomită prin geamurile maşinilor, luându-şi astfel ,,la revedere” de la gunoaiele lăsate cu generozitate în urmă. Franz, se uită în urmă şi zice ca pentru el: ,,Drace! Şi totuşi, unde a fost aerul curat, liniştea şi verdeaţa pentru care am venit aici? Frumoasă ţară România! Păcat că e locuită!”

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share