Căruța cu virgule – Lehamitea revoltei


Stăteam deunăzi în pragul casei proprietate personală pe care o dețin pe persoană fizică, îmi pieptănam creierul de mătreața gândurilor și mă gândeam la nemurire… Cum ar fi, dac-ar fi să fii nemuritor? Dar cum o fi să fii mort? Să nu mai fii, adică! Vorba cantautorului: ,,Cum ar fi, dac-ar fi / Iar duminică-ntr-o zi…”. Și cum îmi exercitam eu așa această capacitate limitată și periculoasă a gândirii, apropo de nemurire, moarte și de veșnicia ei, făceam o comparație de evenimente relativ asemănătoare… Adicătelea comparam eu situația tragică din Colectiv cu situația la fel de tragică (sau chiar mult mai tragică) a copiilor din Argeș…
La vremea Colectiv-ului, o țară întreagă suspina, numărând cu înfrigurare morții al căror număr creștea pe zi ce trecea… Solidaritate, rugi, lumânări, revoltă, manipulare, dezamăgire, dezvăluiri, speculații, conspirații… etc. Toate astea au creat în jurul acelei tragedii o ,,ceață” mediatică, anume pentru a nu se afla adevărul clar și necontestat. Ca și în cazul acestor bebeluși din Argeș, CAUZA morții este una neclară, învăluită în tot felul de explicații care nu stau în picioare, ambalate în exerciții birocratice de imagine a diferitelor instituții. Și atunci ca și acum, dincolo de drama umană, este o luptă surdă a instituțiilor statului pentru a se ,,scoate”, pentru a ieși bine din propriile bâjbâieli! Nu contează că la mijloc au fost sau sunt acum vieți, contează ca șefii să iasă bine, să nu facă pușcărie, chiar vinovați fiind. Astfel, se pasează ,,cartoful fierbinte” al responsabilității de la unul la altul, într-o nenorocită frică de asumare a ei… În cazul Colectiv, cum spuneam, a fost o mare emoție, o solidaritate profund umană cu soarta acelor nefericiți ai soartei care au avut parte de o moarte îngrozitoare… Se spunea atunci că sunt cu toții oameni tineri, cu vise și idealuri, cu perspective, că sunt ,,frumoși și liberi”, care aveau pasiuni, iubiri și o viață înainte… Acești copii nevinovați aveau și ei-la propriu- o întreagă viață înainte… Aveau și ei nevoie de aceeași (dacă nu și mai multă!) solidaritate, empatie, revoltă împotriva sistemului… Aveau și ei nevoie de acei tineri frumoși și liberi care să iasă în stradă să protesteze împotriva unui întreg sistem (nu numai cel de sănătate), înțepenit în practici învechite, precum un uriaș cu picioare de plumb, înțepenit în birocrația asta nenorocită care scapă pe unii și îi îngroapă pe alții…Unde este revolta aceea cu pumnii strânși agitați în piețele revoluției, constituției, unirii… și alte astfel de piețe cu nume frumoase? Oare viața acelor oameni în devenire este mai puțin importantă decât a altora? Oare ,,nervul” revoltei se activează doar la comandă? Li se refuză astfel, acelor copii dreptul constituțional la viață, garantat de societate, iar pentru asta, statul român poate fi acuzat de încălcarea acestui drept la viață. Pentru că nu este în stare să garanteze cetățenilor săi accesul la un sistem de sănătate sigur, în schimb crează tot felul de instituții cu nume sforăitoare doar pentru a da satisfacțe intereselor de partid…Cine poate să judece care viață e mai importantă decât alta, în acest caz? Și dacă în cazul Colectiv a fost vorba de o manipulare oribilă pentru a răsturna un guvern pentru care ,,a fost nevoie să moară oameni”, de ce în cazul copiilor din Argeș nu se poate face același lucru pentru răsturnarea unui Președinte? ,,Scenariul” nu prevede asta?
De unde trag eu concluzia că specia umană reacționează doar la stimuli, asemeni câinelui lui Pavlov: reacționează (se revoltă) doar atunci când i se spune, când are voie, când li se arată ,,panoul cu indicații”…În rest, suntem niște zombie, cu iluzia fericirii indusă în creier prin tot felul de metode și mijloace, fără sentimentele specific umane, ghidați doar de instinctele primare, care ne fac cinici, egoiști, ipocriți, materialiști, incapabili de iubirea aproapelui ci doar a sinelui…
Poate am mers prea departe cu afirmațiile mele, însă revenind la cele două cazuri puse în discuție, cred că e nedrept ca unii să fie ,,mai egali” decât alții în fața sorții și mai ales ca această diferență să o facă o nenorocită birocrație omenească…. Asta ca să n-o iau pe partea cu… divinitatea, voința Lui și alte… eresuri…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share