Căruța cu virgule – King’s speech


Discursul Regelui Mihai din Parlament trebuia să fie, dacă nu pentru clasa politică, măcar pentru restul ţării, un moment solemn, o filă de istorie trăită în prezent sub ochii noştri. Din păcate, s-a dovedit din nou că a fost doar încă un prilej de manifestare a unor orgolii, a unor frustrări din partea actualei guvernări şi a unei părţi a societăţii. Pentru o zi, pentru unii a fost la modă monarhia, a fost trendy să fie regalişti, chiar dacă habar n-au cu ce se manâncă asta. Discursuri laudative, omagiale, emoţionante, înflăcărate, lozinci şi sloganuri de simpatie, ,,ultraşi” regalişti cu ochii în lacrimi, imnul regal şi ,,Regele şi Patria… Tabloul complet al unei ţări, iremediabil republică prezidenţială dar care îşi pune duminica o coroană pe cap să vadă cum îi stă…
Evenimentul în sine a eclipsat de data asta alte două: Ziua Armatei şi sărbătoarea Cuviosului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor. Acestea din urmă ţineau anii trecuţi ,,capul de afiş” al evenimentelor de toamnă-iarnă. Este adevărat că s-au făcut unele transmisii alternative de la ambele evenimente, dar discursul a fost in prim-plan. Aproape toată lumea pare să fi fost de acord că acest moment este unul istoric, de normalitate într-o ţară democratică ce-şi respectă trecutul şi valorile autentice. Iar discursul în sine a surprins prin simplitate, decenţă şi substanţă. Şi pentru că a fost foarte scurt în comparaţie cu aşteptările unora, cu atât mai mult e de apreciat că a cuprins în cuvinte puţine multe lucruri la care ar trebui luat aminte. A spus Majestatea Sa : ,,A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.” Adică cine are urechi de auzit, să audă!…Însă tocmai ăia de trebuiau să audă n-au fost prezenţi. Şi aici mă refer la Preşedintele şi Primul Ministru sau Preşedintele Camerei Deputaţilor, de exemplu… Probabil că ei ocupă aceste funcţii în altă ţară, căreia nu-i sunt datori cu prezenţa.
Preşedintele s-a scos, cum s-ar zice, că n-avea ce să vorbească cu unul pe care tocmai l-a numit trădător de ţară, aşa că s-a dus să mai avanseze nişte generali de Ziua Armatei. Aici, el a spus că ,,Ziua Armatei nu este numai una a recunoştinţei, ci şi a demnităţii noastre, pe care militarii români au stropit-o cu sânge, au marcat-o cu vitejie, au susţinut-o prin voinţa lor.” Pentru asta, preşedintele şi-a arătat recunoştinţa bătându-i (din nou!) pe epoleţi cu compasiune… Şi a plecat…
Premierul a fugit tocmai în celălalt capăt al ţării, la Carei, să vadă în sfârşit cum arată ultima brazdă de pământ românesc eliberată de Armata Română. Ce contează că nu ştie în ce an s-a întâmplat asta? ‘44 sau ’45… tot acolo! Cine să mai fie atent la detalii de-astea? Prilej bun (şi unicul!) pentru Mircea Geoanăsă fie preşedinte pentru o zi. Da’ ce bine-i stătea, mânca-l-ar mama pe el de preşedinte! Mihaela, dragostea lui, trebuie că i-a făcut şi poze cu ocazia asta! Hai, dom’le, că Roberta a făcut intenţionat asta ! Putem înţelege, deci, absenţele lui Băsescu, Boc sau Anastase, dar e greu de înţeles de ce a lipsit Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Nu mă pricep, dar parcă ştiam că Regalitatea şi Biserica erau două instituţii strâns unite, dacă nu chiar inseparabile, Regele fiind unsul lui Dumnezeu, deci recunoscut de slujitorii Lui pe Pământ. Explicaţia a fost că prezenţa Preafericitului a fost imperios necesară la sărbătoarea Cuviosului Dimitrie cel Nou şi şedinţa Sfântului Sinod, aşa că a trimis un reprezentant. Dar a ţinut să-i certe ,,creştineşte” pe cei care s-au ocupat de înştiinţarea sa, spunând : ,,comunicarea şi cooperarea principalelor instituţii de stat cu Patriarhia Română trebuie ameliorată când se doreşte prezenţa Bisericii la evenimente publice majore.” Iartă-i Doamne că nu ştiu ce fac! Amin şi gata!
Probabil că în viziunea Preafericitului, actualele valori şi relaţii între cele două instituţii, trebuie modernizate, scoase din acel tradiţionalism mucegăit de acum 60 de ani. Ceea ce implică, pe cale de consecinţă, faptul că nu e necesară prezenţa acestuia în Parlament… O fi primit vreun mesaj divin în sensul ăsta, că doar de-aia e atât de Preafericit… În schimb, ar dori din suflet ca Majestatea Sa să fie prezent pentru a ,,serba aniversarea a 90 de ani într-un cadru specific bisericesc, la Catedrala Patriarhală, de Sărbătoarea Sfinţilor Mihail şi Gavriil (8 noiembrie), fiind şi ziua onomastică a Majestăţii Sale, pe care o serbează în mod tradiţional.”… Atunci să facem şi din ziua aia încă un eveniment, şi din altele care au legătură cu Casa Regală. Că poate ne place şi chiar vom deveni o ţară de monarhişti…
Desigur că prezenţa Regelui în Parlament se vrea a fi un succes al opoziţiei care s-a străduit din răsputeri pentru asta, în ciuda diferenţelor ideologice dintre parteneri. Chiar dacă aducerea Regelui în Parlament este osteneala liberalilor, la urmă aceştia au fost foarte discreţi în apariţii, lăsând tot caimacul PSD-ului. Liberalul Tăriceanu a spus însă că, dacă românii vor vrea o monarhie, atunci va fi monarhie..Interesantă şi cu iz prevestitor declaraţia, aproape devoalând intenţiile de viitor ale USL… Arată (şi chiar este!) ca dracu’ PSD-ul şi monarhia, dar dacă însuşi Ion Iliescu, cel care a refuzat odată revenirea Regelui în ţară, şi-a călcat peste orgoliu şi a fost prezent în sală, înseamnă că nu-i rău. Mi-ar plăcea să ştiu că discursul Regelui să-l fi făcut să se simtă ,,cu musca pe căciulă” atunci când a auzit cuvintele: ,,Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa.”….
Mă gândesc că asemenea eveniment ar trebui să facă parte dintr-o normalitate a vieţii unei ţări democratice. Mă tem, însă că el va fi exploatat în interese electorale, aşa cum s-a mai întâmplat. Iar după ce simbolistica şi solemnitatea discursului îşi vor fi pierdut ecourile, politica va redeveni la fel de mârşavă ca până acum. De urmărit ar fi şi desfăşurarea strategiei electorale a opoziţiei de aici înainte. Pentru că, după îndârjirea cu care au insistat pentru aducerea Regelui în Parlament, îi suspectez că ne testează dacă suntem pregătiţi pentru a accepta o eventuală instaurare a monarhiei în România… Şi până la urmă, dacă i-am încercat pe toţi până acum, de ce n-am încerca şi cu monarhia? Ce-am mai avea de pierdut?… Însă tocmai când eram noi aşa liniştiţi şi aproape împăcaţi cu noi înşine, cu gândul la discurs şi visând deja la beneficiile monarhiei, aflăm că a venit din nou FMI-ul în vizită. Cu alt discurs. Unul despre scumpiri, austeritate şi perspective nasoale. Prost moment şi-au ales şi ăştia! Sau au făcut-o intenţionat să ne strice bucuria momentului?…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share