Căruța cu virgule – După Colectiv


Din postura comodă de băgător în seamă și dătător cu părerea la negru, îmi permit să-mi recalibrez părerile despre anumite fapte, întâmplări și oameni, după cum bate vântul prin… buzunare. Și din această postură al dracului de mișto, pot să fac niște aprecieri izvorâte din peșterile gândirii mele empirice.
De aceea, vreau să spun azi, că, în general (cu patru stele), poporul ăsta, din care cu mândrie fac și eu parte, pare că trăiește sub impulsul emoțiilor de moment, de fiecare dată când apar niște evenimente de amploare. Și chiar dacă nu sunt în domeniu, am văzut, auzit și simțit că din cauza asta, o mulțime, un popor întreg, e foarte ușor de manipulat. Mai ales noi, ca popor mioritic, dacă ne spune cineva o doină de jale, o rugăciune către Ăl de Sus și o înjurătură către Patriarh, odată ni se ridică părul pe ceafă, orgoliul intră în erecție și ieșim cu piepturile goale la luptă! Bunăoară aceste tragice evenimente din clubul Colectiv… La început a fost emoția puternică, firească, acea compasiune creștin-ortodoxă și cutremurare la auzul și văzul acelor nefericiți care au pierit. După aceea, a fost mobilizarea colectivă, a tuturor oamenilor de bine care au donat ce s-a putut pentru a-i ajuta pe răniții încă nemorți. În același timp, toate emoțiile pozitive și speranțele s-au îndreptat către medicii români care erau atunci, în momentul zero, monumente de implicare, dăruire, sacrificiu și profesionalism în ochii unei țări întregi. Cu Arafat ca lider, părea că tot ce știam noi despre medicii noștri a fost fals și că, iată, ,,avem ce ne trebuie”, ,,suntem pregătiți”, ,,vom face față”… Și o țară întreagă se ruga pentru reușita celor implicați. Și când a venit vorba de rugă și implicare, au fost unii care au observat că Biserica nu se implică prea mult și nu se roagă suficient de vizibil pentru cei aflați în suferință…
După valul emoțional, sau sub influența acestuia, s-au găsit și vinovații pentru această tragedie, iar aceștia, au plecat. Fiecare în altă parte: femeia de serviciu a plecat la cele veșnice, patronii au plecat la audieri, primarul Piedone la arest, Gabriel Oprea a plecat, în sfârșit fără coloană (oficială) cu demisie, Ponta la fel… Părea că s-a făcut deptatea cerută în stradă de atâția oameni. Părea că, iată, cei care ne conduc simt pe pielea lor puterea poporului, furia mulțimilor… Părea doar! Pentru că, după ce s-a ridicat ceața lacrimilor de pe ochii plânși ce voiau să vadă dreptatea, au ieșit la iveală lucrurile adevărate, urâte, meschine, adevărata față a morții. Am început să aflăm că, acest eveniment a fost, de fapt, un motiv pentru răsturnarea lui Ponta, că a fost o conspirație în care, morții sunt victime colaterale, că medicii n-au fost atât de eroi și de pregătiți pe cât ni se spunea, că strada a fost manipulată de diversioniști bine plătiți și antrenați în acest scop și că, totul nu a fost decât o mascaradă, dirijată de puteri oculte, pentru a supune întreaga nație română. Iar în final, ca o bomboană pe colivă, numirea lui Cioloș ca prim-ministru nu este ceea ce se vrea a fi, ci este mâna lui Soroș, păpușarul Noii Ordini Mondiale…
Pe de altă parte, s-a putut vedea cu ochiul liber că, mulțimea nu face puterea, cum fals am învățat la școală. Mulțimea este compusă dintr-o sumă de indivizi cu propriile lor orgolii și frustrări, care nu se vor coagula niciodată într-o conștiință colectivă unită, din care să se nască ceva coerent. Iar cel mai bun exemplu este cel al consultărilor cu ,,strada” cerute de mulțime și acceptate de președinte. În mulțime, cu toții credeau că sunt egali, credeau că au aceleași idei, aceleași dorințe, curate, În momentul în care a trebuit să fie aleși liderii de opinie reprezentativi, acea ,,unitate” s-a rupt, au apărut contestările și aruncatul cu mizerie în oricine care se voia reprezentant. Pentru că fiecare se credea mai bun decât celălat, mai în măsură să reprezinte mulțimea, mai curat decât cel de lângă el. În realitate, toată această luptă pentru ,,reprezentare”, nu e decât o luptă pentru putere. Unii au simțit că acum e un moment prielnic să iasă în față cu orice preț, să se facă vizibili pentru a ajunge la putere. Și așa cum cei din Colectiv s-au călcat în picioare pentru a supraviețui, așa și ăștia, calcă în picioare speranțele mulțimilor pentru interesul lor personal, pentru a ajunge la masa ,,celor aleși”.
În altă ordine de idei, deși pare că Iohannis a vrut să împace și capra și… mulțimea numindu-l pe Cioloș premier, se pare că mai mult a pus paie pe foc. Pentru că, în fața reacțiilor mulțimii, politicienii au mimat un pas înapoi, mergând pe acea idee unanim acceptată că ne trebuie un guvern de tehnocrați. Pe care, bineînțeles, premierul are ,,libertatea” de a-i numi după profesinalismul lor, competențe, etc. În realitate, acei tehnocrați, ,,curați și plăcut uscați”, vor fi ,,sugerați” sau de-a dreptul impuși de forțele politice. Iar dacă vrea să-și ducă până la capăt misiunea dată de Soroș, Cioloș va trebui să accepte acest lucru.
În mass-media, s-a acreditat chiar ideea că nu se poate fără susținere politică! Pentru că guvernul va trebui să aibă susținere în parlament din partea-cui credeți?- partidelor politice! Deci, nu se poate fără ei! Poți, la o adică să scoți omul din sistem, dar nu poți scoate sistemul din om!… Nu se poate fără șefii de autobaze, fără foștii șoferi de secretari de partid comunist, fără… Deci, popor nemulțumit, nu se poate fără noi! Statul suntem noi, bă! Nu v-ați învățat minte nici după revoluție, nici după Iliescu, nici după Colectiv… Așa vă trebuie!
Ca urmare, cred că noi, ca popor nu ne mai vindecăm de naivitate, prostie, trufie, și altele… În momentul în care orice încercare de luptă împotriva sistemului eșuează atât de lamentabil ca asta de acum, nu putem să ne mai așteptăm la ceva bun. Putem spune că nu suntem decât niște sclavi, subjugați de propriile noastre orgolii, frustrări și interese persoanle meschine. Că nu putem pune mai presus de noi înșine binele altora și implicit al nostru. Că vom fi întotdeauna doar o masă de manevră și de manipulare pentru alte interese de aici sau de aiurea și că e momentul să ne iasă din cap că democrația înseamnă puterea poporului!.
Ceea ce s-a întâmplat în perioada asta, pare să nu fie decât un ,,remake” al Revoluției, însă la un alt nivel. Și atunci, ca și acum, a fost nevoie de victime care să amplifice emoția și să distragă atenția de la scopul real. Însă, de data asta, pe lângă morții din club, suntem cu toții niște victime! Clubul Colectiv, România și Infernul, au ceva în comun: ,,Voi, cei ce intrați aici, lăsați orice speranță!”

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share