Fărădelegea lui Călin – Opuscul


Mică, mică, dar enervantă. Și nici n-am aflat dacă există un sens ascuns dincolo de acest clamat….
Contract colectiv de muncă aplicabil. O fi și de alt fel? Inaplicabil? Bun la? Recunosc nevoia unor suprastipulări, unor adăugiri, masa largă muncitorească poate pune presiune pe angajator pentru a-și împlini, dacă nu dezideratele recompensatorii, în schimbul prestațiilor, măcar siguranța zilei următoare, însă tot între cei doi protagoniști se tranșează scurtarea sau prelungirea relațiilor contractuale. Te-o apăra sindicatul o dată, de două ori, a treia dintre dăți te dă pe ușă afară și orice literă de lege a contractului colectiv te-ar scăpa de sancțiune, cel individual te arde de nu te vezi. Cad pe rând drepturile pentru neîndeplinirea obligațiilor: Art. 39, Al. 2 – ,,a) … de a realiza norma de muncă…; b) … de a respecta disciplina muncii; c) … de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern…; d) … de fidelitate față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu; e) … de a respecta secretul de serviciu; f) … alte… prevăzute de lege sau contractele colective aplicabile.”
Poate în instituțiile de stat se mai poate vorbi de strictețe, limitări și sancțiuni până la limita omenescului, tranșările comportamentale în mediul privat nu folosesc imperative, ci medierea, modul managemental modern a ajuns până acolo unde se varsă lacrimi din suflet pentru pierderea celui mai neînsemnat, dar cine nu-i ultra util într-un sistem? Doar că nu-i gâdilat la tălpi angajatul, așa încât o parte dintre subpunctele alineatelor articolului 40 par din altă lume: Al. 1 – ,,Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi: … c) să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor; … e) să constate săvârșirea abaterilor disciplinare și să aplice sancțiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil și regulamentului intern….” Iar…. Pe când sancțiuni și din contractul individual? În Al. 2 am câteva greutăți în pricepere. În primul rând repetitivitatea, la g) avem din nou înființarea registrului de evidență, în al doilea introducerea îndoielii că legalitatea ar putea fi periclitată prin ocolire: ,,Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: … e) să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților în privința deciziilor susceptibile să afecteze substanțial drepturile și interesele acestora.” Dar aici nu este doar vorba despre o posibilă eludare, ci de o încălcare de contract căreia nu i se poate opune o eventuală neștiință, ,,șeriful” nu are voie să nu cunoască legislația, altfel…. Punctul d) este pur și simplu bizar. Pune în sarcina angajatorului informarea periodică despre ,,… situația economică și financiară a unității, cu excepția informațiilor sensibile sau secrete care, prin divulgare, sunt de natură să prejudicieze activitatea unității….” Conform aceluiași îndreptar este deja fixată păstrarea secretului de servici în contract, încât nu se pune problema ,,transpirării”, iar dacă transparența internă este totală, de unde ,,sensibilitatea” și secretul?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share