Fărădelegea lui Călin – Alegații


Prea sunt mic și neștiutor. Neînțelegător. Construcțiile legislative… de dincolo de vremurile apuse, în același spirit.
În comunism m-am născut, în el educat, ba chiar și bărbăției mele i s-a pus temelie zdravănă atunci, prin urmare aș fi putut fi roșu integral. Ghinion. Îi accept uzanțele la sfântul așteaptă. Nu știu oare cei cărora le-a picat în sarcină facerea îndreptarului pentru bună conduită în cele ale muncii că s-a înmormântat cu salve de tun și mitralieră, că acea turmă de workeri puși la grămadă nu mai pot constitui bază pentru contractare? De aceea, nicio stipulare oricât de protectoare pentru masa sindicală, altfel rostul înscrierii în Art. 37 ar fi nul, nu aduce vreun beneficiu, hârtia încheiată cu angajatul este singura literă de lege cu execuție directă, n-am auzit până acum de vreun cartel ,,muncitoresc” indignat că un salariat a fost nedreptățit și celebrul ,,contract colectiv…” l-a învins pe cel personal. Că sunt ambele doar părticele manipulabile funcție de interesele nimănui altuia decât patronul, stat sau altă entitate economică, ne-o spune prima parte: ,,Drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere….”
Încă o probă de standarde după plac, duble, singulare ori multiplicate în Art. 36: ,,Cetățenii străini și apatrizii pot fi angajați prin contract individual de muncă….” Ei nu servesc țidulă la comun?
Ce mă determină să-mi placă exclusiv filmele românești din urma anilor ’80? Statutul de ecranizare moralizatoare, iar replica lui Iurie Darie cum că ,,Dumneavostră vă retrageți reclamația, dar noi nu putem, nu ne lasă datoria.” se potrivește perfect în puzzle-ul acesta licit, mai exact în Art. 38: ,,Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege….” Să vrea el, dar nu-l lasă aparatul statal corect până-n măduva ultimului alineat…. Baliverne. Minciuni. Când îl prinde pe picior greșit, îl articulează de nu mai apucă nicio picătură de recunoștință și recompensare, îl judecă pentru cea mai mică greșeală. Mai zice el, ,,făgăduitorul” atoate, că limitarea sau tranzacția cu un astfel de obiect, rețineți și aceste alternative, de parcă nu ar vicia fiecare dintre ele un contract caduc din fașă, ambele sunt ,,lovite de nulitate”, expresie de asemenea nelalocul ei, ,,lovitura” putând lipsi cu desăvârșire. Dar, deh, ,,talentele” aveau nevoie de cantitate și ,,putere” de convingere.
Și urmează două articole lungi, numerotate, încondeiate cu litere în ordine alfabetică despre ce…. Citez: Art. 39, Al. 1: ,,Salariatul are, în principal, următoarele drepturi….” Similar Al. 2, cu obligațiile. În același mod Art. 40, despre angajator. Pentru a scurta gargara de față, cu promisiunea revenirii în următorul text cu întregirea explicațiilor, am să punctez doar itemurile l) și m), primul referitor la dreptul participării la acțiuni colective, al doilea privind dreptul de a constitui sau adera la un sindicat. Am să vă întreb doar atât: se poate renunța la ele? Fiindcă Art. 38 cam interzice….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share