Cenaclul Alexandru Sihleanu – 26 Octombrie 2017


O LIRĂ DE ARGINT ÎN EMINESCIENE SLOVE

Joi, 26 octombrie, membrii Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat s-au întâlnit la Clubul „Femina 2” la un eveniment editorial, lansarea cărţii „Alexandru Sihleanu / Omul şi opera”, in memoriam Grigore Radu Stănescu (n. 1 martie 1942 – d. 25 aprilie 2011), ediţia a II-a, carte apărută cu sprijinul financiar al Primăriei comunei Sihlea, la Ed. Rafet, 2017.
Dna Floarea Stănescu, văduva autorului, a ţinut să sublinieze: „Un cerc restrâns de oameni, pe care i-am invitat. Nu am vrut să renunţ la această zi. Suntem martori, astăzi, a unui eveniment de acum optsprezece ani şi jumătate, când se lansa volumul ,,Alexandru Sihleanu” cu sprijinul dlui Constantin Marafet şi al Fundaţiei Alexandru Sihleanu de la Sihlea, în persoana dlui Octavian Ionescu. Veţi urmări filmul lansării şi un alt filmuleţ, cu autorul la şaizeci de ani, după care dau cuvântul dlui Constantin Marafet.
​Constantin Marafet: „Bună ziua! Mă bucur să vă revăd în carne şi oase. M-a emoţionat începutul acestei lansări. În filmul pe care îl va derula Adriana Plugaru îl vom revedea pe Alexandru Oproescu, care a fost timp de zece ani director la Biblioteca Orăşenească şi timp de treizeci şi trei de ani director la Biblioteca Judeţeană. Un om de o aleasă ţinută culturală. Lângă el un alt scriitor, apropiat lui, marele scriitor Marin Ifrim. Între aceşti mari oameni se afla Grigore Radu Stănescu. Această ediţie a apărut ca o oportunitate. Am refăcut-o ediţie anastatică. Primarul de la Sihlea, Ene Stoica, care nu a mai ieşit la alegerile de anul trecut, a ţinut să o reedităm. Dorea să-l omagieze pe autor, pe Grigore Radu Stănescu. Astăzi, dna Stănescu a zis că este momentul să facem o prezentare. Cei care doresc să afle cum a fost Sihleanu, să citească această carte, unde vor găsi şi versurile lui din ,,Armonii intime”, din care au mai apărut şapte ediţii, a şaptea am îngrijit-o eu. Undeva în ianuarie, avea loc un festival unde veneau scriitori din toată ţara. Unul dintre râmnicenii care a câştigat un premiu la acest festival este Vasile Ghinea, aici de faţă. Este cea mai complexă ediţie despre Alexandru Sihleanu. O carte document, care ar trebui să circule prin şcolile din oraş, la orele de dirigenţie, măcar la trei luni să se facă vorbire despre Sihleanu, un intelectual de marcă. L-am cunoscut pe Grigore Radu Stănescu prin 1200 – 1300, nu mai ştiu când. Prin 1982 am înfiinţat împreună, cu Vasile Ghinea, Doru Georgescu, Cenaclul ,,Lira” la I.T.P.F.M. A fost directorul Bibliotecii Orăşeneşti şi a Casei de Cultură. Biblioteca locală ar fi trebuit să-i poarte numele. A lăsat o operă pe care râmnicenii să ia cunoştinţă de ea. Grigore a excelat în proză, dramaturgie, poezie, şi acest studiu monografic. A fost şi primul, şi singurul câştigător al Festivalului de teatru ,,Ion Băieşu”. Am putea vorbi multe despre Grigore Radu Stănescu, un om calm, aşezat. Mi-a fost coleg de cenaclu, mi-a fost prieten şi vom face în continuare să ţinem trează memoria lui Grigore Radu Stănescu şi de aceea avem nevoie de dvs. să ducem cărţile, spre cunoaştere, prietenilor dvs. Urmează momentul lansării primei ediţii a cărţii ,,Alexandru Sihleanu” (n. 6 ianuarie 1834, Bucureşti – d. 23 martie 1857, Bucureşti) la Biblioteca Municipală Râmnicu Sărat (un film).”
Lucia Chivu: „Vreau să punctez câteva lucruri de suflet. Soţii Stănescu s-au preocupat pentru aspectul intelectual al oraşului. Se pot spune foarte multe lucruri. Cu un zâmbet cald au reuşit să transmită căldura, indiferent de condiţia socială. Subliniez preocuparea pentru legende. Admir strădania dvs. de a promova personalităţile culturale şi admir că îi faceţi pe copii să citească, să găsească gustul de lectură. Ar fi trebuit să fie mai multă lume.”
Constantin Marafet: „Constatarea mea, am avut şansa de a cunoaşte marii scriitori. Era o boemă fantastică, cu drag veneai la o lansare şi cu părere de rău o spun, că cei vechi mai venim la astfel de evenimente. Era o armonie firească între oameni. Nu exista invidia.”
Matincă Costea: „Eu apreciez şi admir preocuparea dnei Stănescu de a promova imaginea autorului. Lucrarea este interesantă din punct de vedere biografic şi chiar Eminescu l-a numit în ,,Epigonii” ,,Liră de argint Sihleanu”, iar cenaclul nostru poartă numele lui. Încă o dată, felicitări dnă!”
Constantin Marafet: „Sihleanu este cunoscut ca primul poet al Râmnicului.”
Aneta Pioară: „Autorul cărţii, de astăzi, nu mai este printre noi. Grigore Radu Stănescu a fost adus în faţa noastră prin efortul Adrianei Plugaru, în imaginile video. Nu l-am cunoscut, dar prin efortul dnei Stănescu fac cunoştinţă cu preocupările literare a lui Grigore Radu Stănescu. Dacă citim din cartea ,,Armonii intime”, ne dăm seama de valoarea celui numit ,,Liră de argint Sihleanu” de Eminescu. Am citit romanul scris de Grigore Radu Stănescu şi am văzut implicarea în recreerea atmosferei râmnicene, teatrul care denotă un deosebit simţ artistic al autorului. Felicit soţia regretatului autor şi organizatorii de a scoate a doua ediţie a acestei cărţi care este un studiu monografic.”
Constantin Marafet: „Mi-aduc aminte din vremea de câmnd eram june şi mergeam la Iaşi, şi am cunoscut marii scritori: Emilian Marcu, Cassian Maria Spiridon, Horia Zilieru, ş.a. Horia Zilieru îmi vorbea despre Grigore Radu Stănescucu atâta drag. Era foarte iubit.”
Costică Drîstaru: „Am cunoscut şi eu pe soţii Stănescu. Pentru un tânăr este interesant să citească o carte, să vadă un film şi să participe la o lansare de carte. L-am cunoscut, în relaţiile de serviciu, aveam ca sarcină, printre altele, să aduc pe cineva de cultură să vorbească soldaţilor. Grigore Radu Stănescu era unul dintre cei care participau la evenimente culturale la unitatea militară. Mă bucur că dna Stănescu îi duce munca mai departe. O felicit!”
Manea Agheană şi chitara sa: „O să încep cu un cântec care i-a plăcut dnei Stănescu şi pe care l-am cântat la şedinţele Cenaclului literar-artistic «Alexandru Sihleanu». Voi cânta trei melodii: ,,Rău mă dor ochii, mă dor”, ,,Viaţa noastră unde e?” – G. Nicolescu şi ,,Au înnebunit salcâmii” – Tudor Ghrorghe.”
Dna Stănescu a ţinut să aducă la cunoştinţa participanţilor, faptul că la Râmnicu Sărat a existat Cercul Studenţesc „Alexandru Sihleanu” şi a exemplificat printr-o lectură din placheta „ACTIVITATEA CERCULUI STUDENŢESC ,,ALEXANDRU SIHLEANU” DIN RÂMNICU SĂRAT, PE SEMESTRUL AL II-LEA DIN ANUL 1925”, apărută la „Tipografiile Române Unite” Bucureşti, S. A. Centrala: Câmpineanu 9, 1925, din sumar: Dare de seamă asupra activităţii, de Ion Săndulescu (Vicepreşedinte al Cercului): „Domnilor colegi, Ca orice societate, şi cercul studenţesc ,,Al. Sihleanu”, în dorinţa de a împrospăta în mintea membrilor drumul făcut, cu multă trudă, în fiecare an, – dând astfel sugestiuni şi chiar directive viitoarelor vlăstare, – obişnuieşte a trece în revistă întreaga activitate. (…).” ,,Liră de argint Sihleanu…”, conferinţă ţinută la Sihlea în ziua de 30 august 1925, cu prilejul comemorării poetului, de Ion Gane: „(…) Onorat auditoriu, convingerea noastră este că Sihleanu a fost un real talent, şi, dacă ar mai fi trăit – a murit în atât de fragedă tinereţe! – ar fi putut înzestra literatura românească cu opere superioare. Pentru că ne-a dat însă în trecerea-i de-o clipă prin viaţa pământească, socotim că nu merită uitarea în care a fost aruncat. Trebuie să ţinem întotdeauna seamă de epoca în care o personalitate a apărut, şi de posibilităţile de atunci. Şi Sihleanu a vieţuit într-o vreme când limba noastră literară nu era pe deplin formată. După el a trebuit să vie un uriaş ca Eminescu, ca să dea graiului strămoşesc înmlădiere şi plasticitate. De aceea, noi studenţimea râmniceană, vom cinsti întotdeauna, aşa cum se cuvine, memoria poetului Alexandru Sihleanu, fiindcă el reprezintă o verigă din marele lanţ al evoluţiei literaturii româneşti, fiindcă reprezintă alături de atâţea alţii, tradiţia, trecutul, pe care nu-l venerăm numaidecât ca ,,trecut”, ci pentru că înţelegem strânsa şi de neînlăturata legătură dintre ieri şi azi… Tot ce suntem, este rezultatul muncii generaţiilor care ne-au precedat. Și, în calitate de râmniceni, îl mai iubim pe Sihleanu fiindcă este cel dintâi poet râmnicean care a cântat odinioară simplu, dar cu atât mai sincer şi mai definitiv, locurile unde noi astăzi am descins, cu tinereţe zgomotoasă , dar şi cu pietate, să-i proslăvim memoria…”

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share