Căruța cu virgule – De vorbă cu… Dumnezeu


Aflându-mă eu în treabă pe-acilea, ce credeți că-mi veni mie în minte? Să fac ceva ce n-a mai făcut niminea, o nefăcută, adică! M-am sucit, m-am învârtit și până la urmă, m-am plesnit cu palma peste frunte și mi-am zis:
-Asta e! Doamne, pupa-ți-aș tălpile Tale, trebuie neapărat să vorbim! Noi, amândoi, așa ca de la om la… entitate!
Și am început să knock-ăiesc la porțile Raiului… Și knock-ăiesc…ș i knock-ăiesc… Nimic! Într-un târziu, se aude mișcare de după porțile înalte și prin poarta întredeschisă se ițește o față somnoroasă, cu părul ciufulit.
-Pe toți sfinții să îi pomenim! Cine ești și ce vrei, de mă deranjezi la timpul ăsta, muritorule?
-Sfinte Petre, matale ești? Iartă-mă că am cutezat a îndrăzni de a avea curajul să deranjez! Aș dori să vorbesc cu… știi matale! Să-i iau un interviu, gen… E liber? Se odihnește?
-Cum cutezi să ceri așa ceva, păcătosule? Nu știi că El nu primește pe oricine decât când vrea? Bine și cu o mică recomandare din partea mea, dar orișicât… Și-apoi tu ești mort sau ești viu, că nu-mi dau seama!
-Aoleu, chiar așa rău arăt, sfinte Petre? Eu zic că-s viu, dar cine mai știe, păcatele mele! Uite, am aici ortul… taxa… să mă bagi și pe mine în audiență la El! Mor de nerăbdare…
-Ai grijă cu cuvintele, că nu se știe niciodată când se adeveresc!
-Haide, bre… așa vine vorba la noi pe Pământ! Deci mă bagi?
Sfântul Petru se uită la ort… se uită la mine… iar la ort… și-mi închide poarta-n nas.
-Aoleu!, mi-am zis în gând. O fi prea puțin? Dar cine mai știe cât trebuie să dai ca să ajungi în Rai?
După câteva minute care mi s-au părut o… eternitate, iată că se deschid porțile și în fața mea se așterne o potecă învăluită într-o ceață densă… cum să vă spun io ca să vă dați seama… cam ca ceața aia de se dă prin cluburile noastre și pe la nunți! Ei, așa! Și cum mergeam io așa, simt cum mă trage cineva de turul pantalonilor…
-Nenea! Nenea!… N-ai nevoie de un îngeraș păzitor?
-Du-te, bă, țâcă, de-acilea! Mă-ta știe c-ai fugit de-acasă dezbrăcat și-n puța goală? Și cu jucăria aia ce faci?… Hai, du-te că am treabă! M-am programat în audiență la El, n-am timp de tine!
-Nenea, nenea… dar după aia mă iei pe mine să-ți fiu îngeraș păzitor?
-Nu știu, mă, nu știu! Oi vedea io!…
Dintr-o dată, ceața aia de care vă spusei, se dădu la o parte și mă trezii în fața mea cu un bătrânel, destul de mic de statură, cu oleacă de barbă încărunțită, îmbrăcat cu o mantie albă. Arăta ca un hipster, că mi-era și frică să-l întreb dacă el e Cel pe care-l căutam…
-Îmi spuse Petre că ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise el și atunci mă prinsei că e însuși Dumnezeu.
-Da, Doamne… Ziceam și eu că dacă ai avea oleacă de timp… i-am răspuns.
Dumnezeu a zâmbit și și-a trecut toiagul dintr-o mână în alta, privindu-mă fix.
-Dragul mieu, timpul meu este eternitatea… Crezi că tu ai timp destul să afli tot ce-ai vrea? Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
Mi-am dres vocea și l-am întrebat scurt:
-Ce părere ai despre oameni? Ce te surprinde cel mai mult la ei?
Dumnezeu mi-a răspuns:
-Oamenii nu încetează să mă surprindă niciodată… De exemplu, faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească… iar apoi tânjesc să fie iar copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani…, iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit… Astea n-o să le pot înțelege niciodată, în toată eternitatea mea! Și ar mai fi ceva: îmi cer mereu să-i ajut, plâng, se roagă și promit smerenie eternă, iar după ce îi ajut, îi iert de păcate și le redau viața de dinainte, ei uită și se întorc la egoismul lor dintoteauna și la obiceiurile lor împrumutate de la…nCelălalt! Prea mult abuzează de mila și iertarea mea! Dar ăștia sunteți voi, copiii mei!…
Apoi, Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. O căldură plăcută mă cuprindea și mă simțeam așa de ușor, de parcă pluteam. Aș fi stat așa o veșnicie…și dincolo de ea! Apoi, amintindu-mi pentru ce sunt acolo, am întrebat:
-Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le învățăm noi, copiii tăi?
-Hmmm…, zise el mângâindu-și barba scurtă. Mi-ar plăcea să învățați odată că durează doar câteva secunde să deschideți răni profunde în inima celor pe care îi iubiți… şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece. Să învățați că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin. Să învățați că există oameni care vă iubesc dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele și că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit. Mi-aș dori să vedeți cu ochii minților voastre că nu este suficient să-i iertați pe ceilalti şi că, de asemenea, trebuie să vă iertați pe voi înşivă. Vocea îi crescuse în intensitate și vorbele lui mi se păreau tunete… Abia dacă mai eram în stare să-mi notez ceva în carnețelul pe care-l aveam, așa că l-am lăsat… Dumnezeului de carnețel mărunt de reporter și mai mărunt… M-o fi auzit El, când am zis de carnețel? Nici în preajma lui nu mă pot abține de la obiceiurile mele proaste! Eu și gura mea slobodă…
N-am avut curaljul să-L mai privesc în ochi, așa că, încurcat, copleșit și cu mâinile tremurânde, am apucat să mai spun:
-Mulţumesc pentru timpul acordat, Doamne!… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Atunci, Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus simplu:
-Doar faptul că am fost, sunt și voi fi aici, întotdeauna…
M-am trezit leoarcă de sudoare, în patul meu de acasă… Nu-mi venea să cred că tocmai eu, un sceptic, un nedus la biserică, am asemenea vise. Mi-am scuturat cu putere capul să-mi dau seama că sunt în realitatea pământească…. Afară, în depărtare, cerul înnorat era spart de razele soarelui care cădeau pe turla unei biserici din cartier, învăluind-o într-o lumină stranie, nepământească… Viața curgea la fel, oamenii erau la fel… totul era la fel…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share