Căruța cu virgule – Viața la țară


De multe ori, viaţa la ţară pare idilică, fără griji, reconfortantă pentru cei care nu au trăit niciodată acolo… Aer curat, cântatul cocoşilor dimineaţa, mâncare bio, etc… Însă, dincolo de atmosfera asta idilică, viaţa la ţară înseamnă multă muncă, trudă continuă, după un ritual care încă se mai păstrează. Fiecare anotimp are regulile lui pentru oamenii locului. Viaţa lor e formată din micile bucurii pe care le dă pământul. Oamenii se bucură când reuşesc să are la timp, când reuşesc să însămânţeze la timp, iar apoi vine o ploaie binefăcătoare pentru seminţe şi sufletul ţăranului… Se bucură când vremea e bună de praşilă, pentru că, oricât de mult ar conta tractoarele, până când nu dă omul cu sapa, nu se simte bine… Fericirea lor cea mai intensă e atunci când reuşesc să-şi culeagă roadele muncii lor, să le pună la adăpost pentru iarnă… Şi chiar dacă toată truda lor de peste an nu se poate compensa în ,,bucatele” toamnei, se mulţumesc cu ,,ce a dat Dumnezeu”…
Imaginea ţăranului, aplecat pe coarnele prăşitoarei sau cu sapa în mână în mijlocul câmpurilor, este încă de actualitate şi va mai fi mult timp de aici înainte. Mecanizarea aduce cu ea multe beneficii, însă, nu poate pune şi suflet aşa cum fac oamenii locului. Cea mai mare bucurie a lor este să ,,mângâie” firele de porumb cu sapa, cu mişcări meşteşugite şi precise, aşa cum numai cei care fac asta de o viaţă pot s-o facă. Să simtă cum ,,se bucură” pământul şi plantele firave la trecerea lor, udate fiind de sudoarea frunţii. Sunt lucruri ascunse vederii unui neavenit, dar care fac parte din acest ritual ancestral al ciclului vieţii, al comuniunii omului cu natura din jurul lui. Şi ce durere mai mare poate fi pentru cel care şi-a lăsat sudoarea pe câmpuri, decât aceea că ploaia nu vine la timp? Şi atunci, toate speranţele şi rugăminţile se îndreaptă spre Cel de Sus, ca munca lor să nu fie în zadar!
Uneori, rugile le sunt ascultate şi ploaia binefăcătoare face să le tresalte inimile de bucurie şi câmpul reînvie la verdele crud, promiţător de recolte bune… Alteori, câmpurile sunt pârjolite de soare, la fel şi sufletul ţăranului e ars de supărare… Această nesfârşită trudă, acest nesfârşit şir de emoţii, rugi şi sudoare, fac parte din esenţa sufletului românesc, esenţa vieţii ţăranului român de mii de ani. Acestea sunt energiile care au dus mai departe mereu şi mereu această ţară, iar pe umerii lor arşi de soare s-a sprijinit de atâtea ori ţara asta. Chiar şi azi, nenorocitul ăla de PIB tremură şi depinde de munca acestor robi ai pământului! Se spunea odată că România a fost o ţară ,,eminamente agrară”… Şi era un anumit sens peiorativ în asta, ducându-se adevărate lupte propagandistice pentru schimbarea acestei imagini, ce era consifderată injositoare pentru o ţară ce se voia ,,multilateral dezvoltată”… Acum, mai nou, revenirea la agricultură ca principal mod de dezvoltare, este unul din scopurile Românie moderne. Din păcate (sau din fericire!) locul sapei este luat de mastodonţii de fier, locul calului este luat de ,,herghelia de cai putere” a acestora. Este, ceea ce noi numim modernizare, dezvoltare, progres…
Lumea satului se schimbă, inevitabil si ea! Încet-încet, bătrânii, păstrătorii acestor tradiţii, se sting unul câte unul, lăsând loc tinerei generaţii… Sapa, calul şi prăşitoarea vor fi uitate, lăsând locul giganţilor şi cailor-putere. Probabil că agricultura va fi mai profitabilă, mai modernă, mai eficientă… Probabil! Insă nu va mai avea ceea ce încă mai are azi: acea fărâmă de suflet pusă în fiecare fir de plantă abia răsărită, acel picur de sudoare căzut pe pământul uscat şi frământat de fierul sapei…
Când toate astea vor dispărea, când mecanizarea va prelua ,,puterea”, probabil că nici atunci, palmele bătătorite ale ţăranului nu-şi vor odihni neastâmpărul de sute de ani. Pentru că ele nu-şi găsesc liniştea decât atunci când se vor fi împreunat pe piept înainte de ,,marea trecere”…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share