Căruța cu virgule – Păcate și iluzii


Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face bine. Nici Domnul nu intră nechemat.(…) Dumnezeu, între altele, ne-a poruncit să fim inteligenţi.(…) Dumnezeu iubeşte nevinovăţia, nu imbecilitatea.
Nicolae Steinhardt – Jurnalul fericirii
EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă (creștină, mozaică etc.) pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica.
De câte ori vine vorba despre o acțiune a reprezentanților Bisericii, aceasta suscită un mare interes în rândurile poporului de credincioși creștin-ortodox. Totodată, aceste acțiuni atrag după ele binecunoscutele păreri pro și contra, așa cum îi stă bine oricărui popor de homo sapiens. Acuma, eu nu știu cât de… sapiens pot să mă consider dacă-mi dau cu părerea tocmai despre asemenea lucruri. Dar fiindcă am anumite antecedente (oricum ar fi ele), încă o piatră în baltă nu mai contează…
Zilele trecute, ÎPS Ciprian a dat o ,,ordonanță” prin care îi excomunica pe trei enoriași din Focșani, care s-ar fi opus mutării preotului paroh pe care îl dețineau în proprietate, pe persoană fizică… Care preot paroh era iubit și respectat de comunitate pentru că ridicase împreună cu ei o biserică în Focșani, alături de care munciseră cot la cot (spun ei) pentru săvârșirea acestei construcții. Toate bune și frumoase, numai că, preotul Vatră avea și un magazin de obiecte religioase, administrat de soția lui, ceea ce nu era în regulă, după cum spun… regulile bisericești. Admițând că, probabil a greșit, sau fiind prins cu mâța-n sac,magazinul a fost închis la solicitarea Episcopiei, iar omul s-a conformat cererii. Acuma, dacă omul se folosea de magazin pentru a finanța ridicarea bisericii, n-ar fi un mare păcat. Păcat ar fi fost dacă făcea concurență ,,neloială” vreunui alt magazin de profil din oraș… Dar așa, marele păcat este, după cum spune Episcopia, cel al enoriașilor care se opun în mod necuviincios mutării acestuia în altă parohie.
Cu riscul de a face păcate ,,cu gândul, cu cuvântul și cu fapta”, eu zic că e posibil să fie ceva necurat la mijloc, iar acea ,,revoltă” a enoriașilor e doar un motiv de a acționa și a distrage atenția de la alte ,,dedesubturi”… Nici acei oameni n-or fi ,,uși de biserică” și e posibil să fie folosiți în alte scopuri, cu buna lor știință sau nu… Căci, nu-i așa?, ,,Încurcate sunt căile Domnului”… S-a vorbit de multe ori că se încearcă destabilizarea Bisericii de către forțe oculte, care vor să-i îndepărteze pe oameni de dreapta-credință și să-i rupă de tradiția milenară, strămoșească, bazată pe relația specială cu cele sfinte. Și orice astfel de ,,neascultări” sunt puse pe seama unui astfel de fenomen. În cazul ăsta, care parte implicată în conflict se folosește de acei oameni, mai puțin contează. Ceea ce contează e că, în numele ,,disciplinei”, a eliminării ,,partizanatului”, Biserica pare un stăpân de sclavi, stăpân de conștiințe, de creiere. Iar cei care au îndrăzneala să se ridice împotrivă, sunt aspru pedepsiți. E adevărat că excomunicarea există din cele mai vechi timpuri ca măsură disciplinară a Bisericii, dar cred că se justifică pentru lucruri mult mai grave, care veneau în contradicție cu învățăturile bisericești, cu religia însăși, cu firea umană. Așa, de exemplu, homosexualii, pedofilii, necrofilii, zoofilii, (rusofilii, cinefilii…) și toate celelalte specii decăzute la ultimul stadiu de degradare a firii umane, ar putea face într-adevăr obiectul excomunicării… Faptul că un grup de oameni îl apără-culmea!-tocmai pe omul Bisericii, iar aceasta îi excomunică, este în mod paradoxal, un fapt de domeniul ridicolului, nu credeți? Iar dacă Biserica ținea la imaginea ei cu atâta îndârjire, ar fi putut măcar să se abțină de la astfel de ,,pedepse”…
Să înțelegem de aici, că, dacă celor trei li s-a interzis dreptul de a se împărtăși, de a mai intra în biserică, atunci lor li s-a șters din suflet și credința? Poate Biserica să hotărască dacă un om este sau nu este un credincios? A cui este atunci, Biserica? A oamenilor sau a lui Dumnezeu? Sau ce este ea? O instituție birocratică, care funcționează după legi birocratice sau este Casa Domnului unde intră toți, fără deosebire: bogați, săraci, bolnavi, criminali, hoți, curve dar și liber-cugetători?…De ce uită unii preoți că și ei sunt oameni? Cu păcatele și slăbiciunile omenești…Biserica însăși are și ea păcatele ei, iar cel mai grav dintre acestea este Inchiziția….Pocăința la care sunt îndemnați acei oameni este, de fapt, o îngenunchere a sclavului în fața stăpânului, o victorie a canoanelor împotriva scânteii de spirit.
Deși așa ar părea, n-am o problemă în mod deosebit cu Biserica, nici măcar cu reprezentanții ei de la toate nivelele ierarhiei. Cunosc preoți care fac cinste Bisericii prin harul cu care sunt dăruiți și munca pe care o fac, înțelegându-și pe deplin rostul lor în viața comunității. Am fost prezent chiar la o conferință a ÎPS Ciprian în orașul nostru și am fost surprins de deschiderea pe care o manifesta față de problemele societății actuale. Chiar mi-a dat de gândit discursul acestuia, răbdarea și erudiția cu care a răspuns multelor întrebări care i-au fost adresate. M-am bucurat atunci că, iată, ÎPS este unul din acei capi ai Bisericii care vor să aducă un suflu nou în relația dintre aceasta și societate.
Tocmai de aceea, știrea despre excomunicarea acelor enoriași m-a contrariat și mi-a produs o și mai mare confuzie… Consider că ÎPS ar fi avut la îndemână multe alte mijloace și metode pentru rezolvarea acelui conflict. Pentru că, până la urmă, cred că libertatea de conștiință poate conviețui pașnic cu credința, cu canoanele religioase. Am o problemă însă, cu această frică a Bisericii că dacă oamenii încep să mai și gândească, vor afla că toată construcția credinței este o iluzie și se va prăbuși. Am o problemă cu faptul că, prin acest tip de comportament, ea nu dovedește acel spirit duhovnicesc al bândeții și toleranței pentru turma pe care o păstorește. Acea turmă e folositoare atâta vreme cât ,,paște” cu capul plecat pe iluzoriile câmpii Elizee ale dogmelor și canoanelor. Însă când vreuna din ,,oițe” vrea să vadă și altceva în afară de asta, sau, mai rău, se împotrivește prin orice mijloace, e alungată din turmă, e canonisită, afurisită și… excomunicată.
Sigur că se vor găsi voci competente care să mă contrazică pe tema asta, să aducă argumente în susținerea faptului că n-am dreptate, că judec superficial și în necunoștință de cauză, că mintea mi-e tulbure și că lucrurile nu stau așa… Știu că atunci când vine vorba de relația mea cu Dumnezeu, ar trebui să fiu mai reținut în aprecieri, atâta timp cât eu însumi nu sunt pe deplin pătruns de învățăturile Sale. Și chiar dacă am mai spus-o, repet: consider în continuare că relația Omului cu El, nu are neapărat nevoie de intermediar, de o ,,autorizație” acordată de vreo instituție, fie ea și Biserica. La fel de corect e și faptul că, atunci când drept-credincioșii constată abateri între ceea ce li se predică și ceea ce se practică, să își exprime liber și neîngrădit părerea despre asta. Asta nu-i face mai puțin credincioși, ba din contră, dau dovadă că au înțeles mesajul propovăduit de slujitorii Domnului și tocmai de aceea le atrag atenția când ei înșiși se abat de la calea duhovnicească…
Dacă Biserica ȘTIE că toate sunt de la Dumnezeu, că el există și este unic și că nu există nimic altceva în afara Lui, de ce i-ar fi frică să ne lase să ne convingem și singuri?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share