Căruța cu virgule – Controverse


Regele a trădat!… Trăiască Regele! După părerea mea, această parafrază după o replică celebră, descrie exact situaţia din ultimele zile. Totul a pornit de la Preşedinte, care l-a acuzat pe regele Mihai că este un trădător de ţară şi o slugă a ruşilor.
După principiul nebunului care aruncă o piatră într-un lac, iar 10 înţelepţi se chinuie s-o scoată, s-a încins o dezbatere publică de toată frumuseţea pe marginea acestui subiect. Academicieni şi istorici de prestigiu, jurnalişti de toate culorile, au întors pe toate feţele cuvintele Preşedintelui, găsindu-le sensuri noi, înţelesuri ascunse şi răstălmăciri savante. Astfel, Arghezi ar fi fost mândru să vadă cum ,,Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.”. Pretenţios spus, nu-i aşa? Poate, dar îl suspectez pe Preşedinte de un cult pentru o anume ,,estetică a urâtului”. Îl suspectez că, în inconştienţa lui, împroşcând cu noroi în istoria propriei ţări, crede că face ceva frumos. Nu ştim dacă aşa a fost sfătuit de consilierii săi, sau pur şi simplu a spus ce-i trecea prin cap atunci. Cert e că gestul lui a fost perceput de toată lumea drept un atac josnic şi gratuit, care îl descalifică, indiferent de calculul politic care a stat în spatele acestei mişcări. Astfel, în ultimă instanţă, Traian Băsescu a arătat că gestul condamnării comunismului a fost exclusiv unul formal, rezultat tot al unui calcul politic. Preşedintele nu a reuşit să-l asimileze cu adevărat din cauza limitelor educaţiei sale în sens larg.
,,Vedeţi, noi încă nu ne aşezăm corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toţi şi pentru istorie, Antonescu rămâne responsabil de Holocaust împotriva evreilor şi a ţiganilor, ducerea lor în Transnistria, nu ştiu ce. Nimeni nu spune că statul român avea un şef de stat atunci. Ăsta (mareşalul Antonescu) era doar prim-ministru atunci. Unora le dăm averi, iar pe alţii îi considerăm criminali de război – şeful de stat şi prim-ministru. Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare îl iertăm, de toate păcatele?”
Aşa grăit-a dom’ Băsescu! Acelaşi domn Băsescu care va spune că, iată, spusele lui au fost din nou răstălmăcite de duşmanii politici. Va spune probabil că e un ,,trucaj ordinar” şi că, de fapt limba română e de vină că are atâtea înţelesuri, sensuri şi nuanţe.
Fac parte dintr-o generaţie care n-a auzit de monarhie nici măcar din cărţile de istorie. Pentru că istoria studiată de cei din generaţia mea, nu făcea nici o referire la perioada regalităţii, ci doar la marea perioadă de împliniri măreţe a comunismului. De aceea trebuie să recunosc că aspectele istorice, economice şi sociale ale acelei perioade, îmi sunt oarecum neclare, iar cele scrise aici pot fi uşor combătute de cunoscătorii şi trăitorii acelei perioade.
Ceea ce ştiu eu, şi probabil mulţi din generaţia mea, e că am aflat prima dată despre Rege atunci când Iliescu nu i-a permis intrarea în ţară, ca un reflex al comunismului remanent al acelor vremi. Apoi, am aflat despre Rege atunci când statul român l-a plimbat prin toate cancelariile europene pentru a face lobby la intrarea noastră în NATO şi mai apoi în UE, folosindu-l ca un deschizător de uşi. Am aflat acum, că la cei 90 de ani ai săi, Regele este unul din puţinii şefi de stat supravieţuitori ai celui de-al doilea război mondial. Război, la încheierea căruia-se spune-a contribuit decisiv prin decizia curajoasă de a-i întoarce spatele lui Hitler.
Probabil că educaţia limitată a preşedintelui îl face să se simtă complexat în prezenţa unor astfel de personaje de viţă nobilă. Se pare că singurul rege în preajma căruia se simte în largul lui este regele Cioabă, preşedintele Borcea Mondialu’, etc… De aceea, dacă nu el, atunci măcar aşa-numitul ,,Prinţul Paul de România” ar trebui să se simtă jignit de compania în care se află datorită lu’ naşu’ mare… Dar fiindcă ,,domnu’ Prinţ” ar face orice să-şi păstreze imaginea de descendent regal cu sânge albastru, nu se va dezice niciodată de ,,rudele” sale de alt… sânge.
Mie mi se pare, totuşi, că în ciuda acestei împroşcări cu noroi, Regele a ieşit surprinzător de bine din această situaţie. O dată pentru că nu s-a coborât la nivelul discuţiilor cu pricina răspunzând în vreun fel acuzaţiilor. A doua oară pentru că, fie şi prin această propagandă ce s-a vrut negativă la adresa a tot ce a însemnat monarhia din România, românii au aflat lucruri interesante despre aceasta. Şi dintr-o dată, s-a umplut ţara de monarhişti, simpatizanţi sau doar simpli ,,părerologi”…
În urma acestor dezbateri, cu puţina minte pe care o am, am înţeles cam aşa: că, preşedintele e supărat pe Rege pentru că nu şi-a asumat sacrificiul personal în dauna abdicării. Pentru că, după cum el însuşi spunea, ,,Gesturile mari cer sacrificii mari”. Criza economică şi situaţia politică din ultimii doi ani din România cred că i-au dat nenumărate ocazii lui Traian Băsescu să îşi pună în aplicare filosofia. Am certitudinea că viitorul, tot mai sumbru şi mai negru, îi va aduce şi mai multe oportunităţi ca să ne demonstreze că ştie să facă ,,sacrificii mari” pentru a obţine ,,gesturi mari”. După şase ani de mandat, din nefericire, Traian Băsescu nu a reuşit decât să lase impresia, mai degrabă, că joacă doar pentru GESTURI MICI…
Nu sunt un apărător al monarhiei, cum nu sunt nici al comunismului. Însă cred că, precum comunismul, perioada monarhiei este o parte a istoriei noastre, pe care putem să ne-o asumăm sau s-o condamnăm. Şi dacă noi cei de-acum nu le putem înţelege, cred că suntem datori ca măcar să nu le ignorăm… Şi pentru că, atâta timp cât personal am dreptul să mă îndoiesc de însăşi existenţa Creatorului, de ce nu m-aş îndoi şi de cele lumeşti. Am dreptul să mă îndoiesc că unii sau alţii sunt deţinătorii adevărului absolut în această chestiune. Iar dacă aşa stau lucrurile cu adevărat, iar cei care îl apără pe Rege şi monarhia, au dreptate, atunci Regele este un erou căruia România ar trebui să-i mulţumească. Dacă însă preşedintele are dreptate, atunci el este doar un impostor. Din păcate şi istoria viitoare a României va avea parte de acelaşi tratament. Acela de a fi veşnic interpretată în funcţie de interesele de moment, contestată de unii, batjocorită de alţii. De aceea, fiecare român va voi să aibă parte de o bucată de istorie numai a lui, despre care să creadă că îl reprezintă şi de care vrea să fie mândru cu orice preţ… Sau nu?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share