Căruța cu virgule – Colectiv


Am crezut că e suficient pentru mine să mă rezum la cele două versuri ale lui Nichita, în cea ce privește acest eveniment cutremurător… Am ezitat să-mi spun aici părerea, însă, am considerat că, așa cum am fost sarcastic, ironic la adresa unor persoane și evenimente mult mai mărunte, pot fi astfel, măcar empatic cu victimele și cu această stare de fapt…
Și poate că după cele ce urmează, veți considera că ar fi fost mai bine să mă abțin de la orice comentarii. Pentru că orice astfel de comentarii nu-și au rostul în aceste momente de maximă emoție…Pentru că niciun cuvânt nu poate descrie cu adevărat sentimentele și niciun cuvânt nu poate cuprinde în el atâta emoție și compasiune pentru cei morți. Și nu, n-am donat sânge! Și nu, nu m-am dus cu flori sau lumânări la locul tragediei! Dar, DA, am fost profund impresionat de ceea ce s-a întâmplat! În schimb, am ales să ,,dau din gură”! Ca mulți alții, desigur! Tocmai de aceea, aceste rânduri pot părea pură ipocrizie…N-am făcut nimic special în sensul ăsta, e adevărat! Și uitându-mă în urmă, la postările de acum două zile, mi-am dat seama cât de diferit se vede viața acum, pentru unii… Așa cum se întâmplă de fiecare dată, în astfel de situații ies la iveală caractere umane, ies la iveală ignoranța, nepăsarea criminală a unor autorități, proprietari de cluburi… Dar, mai presus de toate, am văzut solidaritate umană, umanitate. Aia, pe care nu credeam că o mai avem.
Nu vorbesc de situația din club, unde panica, instinctul de supraviețuire anulează orice urmă de conștiință, ceea ce a făcut ca toți acei oameni să se calce în picioare pentru a supraviețui. Vorbesc de ceea ce s-a întâmplat afară, cu oamenii obișnuiți care și-au pus viața lor în pericol pentru a o salva pe a altora. Vorbesc despre mobilizarea exemplară a medicilor care au venit voluntar de acasă pentru a ajuta când era nevoie de ei. Da, acei doctori șpăgari pe care îi urâm și pe care îi detestăm, n-au putut să stea departe atunci când a fost nevoie de ei. Din păcate, moartea nu cere șpagă! Că, dacă ar fi cerut, n-ar fi luat pe nimeni dintre cei de acolo!… Poate sună patetic, dar se pare că, dincolo de neajunsurile sistemului care nivelează, uniformizează și standardizează emoții și oameni, acea scânteie de umanitate încă mai există, adânc ascunsă în sufletele lor, în sufletele noastre… Și poate că nu e totul pierdut… Și poate că omenia n-a pierdut încă lupta cu un sistem inuman, birocratic criminal care încearcă să ne dezumanizeze pe toți, să scoată orice sentimente din noi și să rămânem niște trupuri goale, golite de emoții și de sentimente.
Da, știu, sunt patetic, sunt sub influența emoțiilor momentului, dar eu așa văd lucrurile… Ce poți spune, însă, unui părinte care și-a pierdut copilul în acel club? Mai pot fi aceste vorbe… oricare alte vorbe, vreo alinare pentru el? Toate discursurile televizate sau nu, încep cu ,,din păcate” și se termină cu ,,ne pare rău”… Cuvinte, între care se ascunde un mare gol, un mare nimic! Spuneam mai devreme de ignoranța, nepăsarea și cinismul unor autorități… Birocrația și sistemul nenorocit va înghiți încet-încet acest val de emoție, în malaxorul său de acte, autorizații, avize, anchete. Ca și după tragedia de la maternitatea Giulești, vor ieși la iveală nereguli atât pe verticală cât și pe orizontală, mulți responsabili care, deși vinovați, se vor lupta cu disperare să-și salveze pielea, chiar dacă, precum o șopârlă, își vor lăsa ,,coada” în urmă… Am aflat deja că acel club nu avea autorizație de la ISU, dar avea ,,provizorie” de la primărie, că acel club a preferat materiale ieftine (dar inflamabile!) pentru antifonare, că avea doar o singură ușă de acces și aia printr-un container de marfă… Pentru că ,,merge și-așa!”, pentru că ,,hai, șefu’ ia și matale de-aci și fă-te că nu vezi!”… Și multe altele! Da, ,,de mâine se vor lua măsuri”! Tot ,,de mâine” se vor institui noi reguli! Însă ,,de mâine”, unii nu vor mai fi! Poate acest sistem să-i aducă înapoi ,,de mâine”? Poate acest sistem să dea timpul înapoi la momentul ,,alaltăieri”? Dar de ce nu ,,ieri”, de ce nu ,,înainte de…”?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share