Pe urmele… Facebook-ului – Emperor (Barca lui Goe)



O să-mi zguduie ăștia simțirile la calendele…. Măcar n-au avut inspirația de-a renunța la alte banalități în prima frază.
Reacție normală: ce ,,cutremur”? Apoi figura lui Cioloș ternă, ciupită, o analogie Cristoiu-Țuluș de pelticeală comică cu a fostului. Fu premier? Așa vagă impresie de parcă eticheta prim guvernantului nu l-a înregistrat vreodată pe Julien. ,,… face o declarație privind…” Am citit lucruri mai banale al căror titlu conțineau ,,extra”-ul cel mai provocator, acesta nu mi-a furnizat nicio tragere de inimă să-l parcurg.
Continui să susțin că în zadar se zbat unii o viață întreagă, oricâte lumi ar reconstrui, numele lor se șterge într-o clipită. De fapt, Cioloș n-a pus nicio cărămidă la temelie, s-a tot fâțâit printre hârtiile statale ca muncitorul de acum treizeci și ceva de ani angajat în fabrică la intervenția neamurilor de spița a zecea, ce plimba o piesă rebut de colo, colo spre a-și înscrie, în caz de control, o activitate vizibilă. Plătibilă.
Dar Costi Ioniță este cu mult mai interesant. Copilul acesta deștept, văduvit de păr prin pruncia tinereților a demonstrat că exploatarea zăcămintelor de prostie poate deveni o afacere prosperă, că aria resurselor de credulitate se poate extinde până în cel mai îndepărtat locșor pământesc dacă ai niței bănuți și un țâr de sfruntare. Fiindcă nu-l văd eu pe domnul doctor stomatolog călcând în rahatul de la porțile raselor nomade, băieții de genul lui opresc în dreptul ei, deschid automatizat geamul, abordează racolarea ,,salahorului” cu ,,ce faci, prietene?”, ,,Hai că facem treabă, te iau mâine dimineață.” și pentru o săptămână și-a asigurat banii de combustibil, mesele la restaurant și parfumul deodorant. Pe negândite, din starul anilor ’90-2000, Costiță a devenit ,,Un om bogat” și de ce nu, un om cu nevoie de timp liber, pentru că, se presupune, făcătorii de bani n-au timp de altă preocupare domestică, de aceea, ,,oropsit” de nenumăratele contracte, ,,sătul” să primească, declară că printre picături își satisface acest greu accesibil moft.
Vârsta. Trag afacerile, după 40 de ani de existență terestră, numa’, numa’! Și marea asta a lui domn Tomasso, parcă așa-și spunea ,,Of, …!” cândva, atrage la mal precum un pescar dibaci plevușcă și sturion deopotrivă, nevinovați și creduli, neștiutori și presupuși deștepți. Ce mai, copii și părinți! Adică ce, dacă nu venise pe filiera rock, mai cu bărbăție, Trăistariu nu trebuia să concureze cu fostul coleg? La naiba cu ei de dinți, live-uri! Ce Shagi, puști și puștoaice! Videoclipuri, posturi personale de muzică, studiouri? Spectacol maraton! Două zile, 14 ore! Cald! 162 de numere de concurs, zeci de secțiuni. Taxe. De la 150 la 90, funcție de cât de mare nebunie produce valul de caniculă și mofturile juvenile. O medie – 140 lei. Împuit de 162 de ori, cam 24680. Puțin. Tot pentru benzină. Să alimenteze Mihai taxiurile din dotare.
Ei n-au auzit însă de mine și Arca mea culturală, de încoronarea mea oficială unde n-a fost nevoie de zorzoane de aur și munți de bănet, unui ,,neam de traistă” căruia cernelurile n-au apucat a prinde consistență pe foaia de parcurs îi sunt de-ajuns…. Mopul și găleata, mătura și fărașul. Distincții pentru un amărât venit să perturbe somnul artistic și să împărățească vreo câteva vechi capitonaje, dușumele impregnate cu praful picioarelor lui Titi, pereții – memorie pentru stridentele strigături ale coanei Mariana….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share