Fărădelegea lui Călin – Courvoisier


Divertisment curat! Aplauze! Înclin să cred, și sunt mai sigur acum, că întregul ghid al muncii este o piesă de teatru. Umor caragialesc!
O relație de durată se oficiază în cadrul a două instituții: casa de căsătorii și sfânta biserică. Acolo toate sunt rânduite după precepte, cumva similare, cumva diferite, dar în spiritul…. Cuvinte mari, articol cu număr 8 după scriptură: ,,(1) Relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe.” Înțelesuri variabile, greu digerabile, lipsă în dicționarul purtătorului de ciocan. Spune-ți astea la angajare și veți primi un răspuns de genul: ,,Șefule, io știu una și bună, să muncesc, da’ dacă mă iei cu de-stea poți să-ți cauți pe altul!” Nu fac din fiecare posibil prestator un neștiutor, nici nu spun că țara este plină de șăibari, am totuși rezerve că termenii consens și uz de conștiință sunt piloni după care se mai poate ghida procesul productiv, rece, direct, fără cultura organizațională ce i se pusese în sarcină vreme scurtă în urmă, normarea excesivă nu lasă loc de umanism când oferi pentru a fi răsplătit. Grav este că plaga comportamentului regulamentar s-a întins de acolo unde făcuse carieră, la stat, la cel particular, zonă cu preponderență pentru ligamentele strânse până la amicale între furnizor și beneficiar. Ca atare, s-a ales praful de bruma de sinceritate relațională, cel ce pretinde nu primește ceea ce i se promite. Al. 2 depășește limita seriozității, oarba credință, aici chiar valabilă, dă ca posibile șansele întâmplărilor curente: ,,Pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și se vor consulta reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă.” Chioară. N-aș vedea necalificatul dându-i raportul directorului, acesta să-l invite la o discuție, iar apoi, de comun acord să aleagă varianta viabilă. În primul rând nivelul dialogului are handicapuri, insul de rând este prea puțin important ca verigă pentru timpul decizional prețios al managerului, cunoștințele micii piese din angrenajul economic nu pot ajuta la soluționarea unor problematici măcar de nivel mediu, încât stipulările alineatului să fie aplicabile.
Aceeași idee, a folosirii unor vocabule fără suport și prin extinderi nefolositoare. Ce schimba ,,Cetățenii români pot să se încadreze în muncă în statele membre ale Uniunii Europene…”, față de ,,Cetățenii români sunt liberi să se încadreze…” în Art. 9? Nu era mai direct să spui că poate și nu că e liber să…?
Acuși urmează un ,,ce” și mai tare. După fraza asta a Art. 10 poți gândi că abolirea sclaviei a fost doar o cuvântare pentru naivi. Aruncând în punga cu lei puterea maximă a ,,nevoiașului” de servicii se face un abuz: ,,Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.” Codul muncii este un act juridic, din acest unghi, precizia Dex-ului este de necombătut: ,,Autoritate – Putere, drept de a emite dispoziții, de a impune ascultare.” Știu lecția cu ,,pe sine se”, avem totuși o limbă română afurisit de labilă, ,,o persoană fizică se obligă”, aici, poate transcede sensul în barca beneficiarului, corect ar fi fost ,,o persoană fizică se angajează”. De fapt asta și face.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share