Fărădelegea de Călin – Coco nut


Boieri mari…. Capabili.
Ei…! Dacă îi spui unuia tabla înmulțirii să te numească lumea învățător, pentru apelativul de ajutor ,,Dă-mi ciocanul!” musai să te chemi lăcătuș, dulgher și meșter, pentru un vot ori 22 de milioane să ți se spună președinte. Fals. E altfel! Nu-s comunist fiindcă n-am apucat carnetele însecerate, dar pentru dreptate îmi este suficient doar raționamentul. Și-a pus cineva problema de ce un patron poate fi ultimul dobitoc de pe lume și i se permite lesne să înființeze o societate, iar prestatorului de muncă i se cere și laptele de cuc spre a dovedi aptitudini? S-auziți cum sună Art. 14, Al. 1, 2 și 3: ,,În sensul prezentului cod prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă; Persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalității juridice; Persoana fizică dobândește capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator din momentul dobândirii capacității depline de exercițiu.” Care exercițiu? Cu radicali, de geometrie? Să nu mai spun de inversarea la enumerare.
Doar semnalez. Se anulează? Anulează-se! Ce fel de pedeapsă să fie ,,Este interzisă, sub sancțiunea nulității absolute, încheierea unui contract individual de muncă în scopul prestării unei munci sau a unei activități ilicite ori imorale.”? Oprirea contractului, desființarea lui aduce pagube știți cui, muncitorului, el rămâne fără leafă, pe patron îl apucă durerile de coate, banii făcuți pe spinarea ,,curvei” proletare îi stau bine mersi în buzunar. Asta la Art. 15.
În Art. 16…. Da’ gândesc așa: există contracte verbale legale? Sunt perfect de acord cu Al. 1. O parte din prima parte. Mă îndoiesc de întărirea finală. Și lipsurile aferente. ,,Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.” Formule lingvistice pentru tâmpit poporul. Forma, forma, forma…. Mă-sa de formă! Spui o dată, două, a treia oară mai pune ceva, nu-mi răsuci vorbele de la început, mijloc și final. Zi că-i nul dacă nu-i în limba română, zi că se pune semnătura departamentelor…, zi de ștampilă…. Orice.
Dar nu chiar. Nu iau de bun ce se simulează la Al. 2 din Art. 17: ,,Obligația de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a salariatului se consideră îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă sau a actului adițional, după caz.” Din aer, așa? Al. 2 bate în Al. 1, ce ,,forțează” angajatorul să înștiințeze viitorul sau actualul salariat ,,… cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le scrie în contract sau să le modifice.” Tătuță, ce este aia esențial, sinteză, rezumat? Escrocherie pe față. Tot, nu bucățele! Dă-i hârtia, lasă-i-o spre consultare, explică-i implicațiile, limitele atribuțiilor, beneficiile…. Al. 3 are între cele ,,n” subpuncte câteva disfuncții cu implicații juridice ulterioare: ,,a) identitatea părților”. Parcă-l aud pe Dănuț Bălăcianu povestindu-mi de domnul Kim, de nu știu ce preluare, de alt patron…, o chestie încâlcită din gama multinaționale sau naționale cu investitori străini și intenții expansioniste. Explicații și lui, cu ajutorul Codului Muncii, cum s-o dea s-o dreagă ca să știe dacă și cum îi va fi afectat viitorul și ce căi de atac ar avea doar cu privire, căci este de-un pic de răzbelniță contractuală în astă speță, la cine-i este acum angajator. ,,Haha”-ul era inevitabil pentru ,,b)” (scrisesem ,,la”…): prezumptivul angajat sau salariatul să fie informat cu privire la ,,locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri.” Dănuț, de te trimite domn’ Kim în China, te duci? Da’-i și de plâns! Mai bizar este ,,c)”: informarea cu privire la ,,sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului”. Ca să plece Dănuț furios, să-l apuce pe domnul Kim de guler și să-l întrebe: ,,Ce poftești, măi, musiu?”?
Las totuși din comedie și pentru următorul material.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share