Fărădelegea lui Călin – Bojdei


Seriozitate. Strictețe. Norme.
Și dacă da, atunci ce? Dacă acele clauze, pricepe-se că-s de-alde prevederi speciale, plusuri și plusări, dau mai puțin ca legalele drepturi, sunt ele denunțate de cineva, renunță pretendentul la un locșor de muncă de la început, se stropșește el la angajator cu apelativul ,,Mă, nea servici, mai pune aci ceva, că altfel nu mă vezi la slugăreală!”? Citește amărâtul de șăibar foaia aia în care i se prescriu zeci de îndatoriri și doar vreo două beneficii, o pricepe și chiar de, îi repugnă și se postează împotrivă? Nu, nu-l văd interpretând un astfel de rol. Art. 11 sugerează că n-am de ce să-mi fac griji: ,,Clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.” Da’ peste pragul de jos se poate, are temei și până unde?
Identică sesizarea de la Constituție, derogarea să fie introdusă în aceeași frază pe argumentația că în instanță un astfel de litigiu poate aduce avantaje angajatorului: Art. 12 – ,,(1) Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată; (2) Prin excepție, contractul individual de muncă se poate încheia și pe durată determinată, în condițiile expres prevăzute în lege.” Presupun că aceasta. Sunt două erori aici. Chiar fără sugestia unui profesionist, a lui Dan Manciulea, prima iese ușor la iveală, anume: între vârsta cea mai mică și maxima de încadrare în muncă sunt cel mult 50 de ani. Perioadă numărabilă și ultra determinabilă. A doua face referire la tipul de societate: capitalistă. Cu fluxuri inconsecvente, cauze inevitabile, cu schimbări frecvente determinate de tehnologie. Cine se preface că nu vorbim o limbă comună se poate refugia în secolul socialist trecut. Și el sfârșit din infinita-i perspectivă. Recunoașterea ar produce revoluții semnificative. De viziune.
Să nu ne școlim copiii, cum nici nouă nu ne-a stat mintea la carte, să-i punem în jug ca să-l poarte cu mândrie. Nesănătate curată! Mai lăsați-o moale cu lucrul în anii adolescenței, acolo un experiment, o încercare, tentativă de îndemânare, să treacă ei de majorat și-apoi…. Pare sadism la omenire, fie ea redusă la nația română, să vrei să-ți osândești la ore de chin inutil când nici nu i s-a dezlipit de pe retină ceața copilăriei puberului licean. Cine-o fi venit cu ideea din Art. 13: ,,Persoana fizică dobândește capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani.”? Care persoană, când toate celelalte ,,competențe” i se alocă după 18? Și de ce să-l ,,responsabilizezi” când boacănele juvenile n-au gradul necesar înfierării totale? Fraților, fac apel la rațiune, lăsați-i să-și termine ,,junincatul”! Cine garantează și cine plătește dacă ,,… îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea și pregătirea profesională.” celui din Al. 2, ,,Persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat și la împlinirea vârstei de 15 ani…”, cei ce și-au dat acordul, act necesar adițional, părinții sau reprezentanții legali ,,… pentru activități potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile și cunoștințele…”? Revenind la temeiul Art. 3, Al. 3 al Art. 13 este nul. Cum nu arată clar de la început Codul Muncii cine poate și nu poate munci, ,,(3) Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă.”, devine inoperant. După logica cea mai dură, după 0 ani și câteva ore nimeni nu-ți poate îngrădi dreptul la muncă. Ineptă în sine, dar… corectă. Al. 4 are aceeași explicație, ,,nimeni” este și judecătorul, iar actul său nul când anulează acest drept: ,,Încadrarea în muncă a persoanelor puse sub interdicție judecătoarească este interzisă.” Fiindcă este o minciună, în pușcării se practică activități lucrative, fiindcă fără muncă ,,animalul” devine și mai și. Zic eu că parte din acest Cod era valabil când eram puștan, iar contractele cu CAP-urile, chiar nescrise, erau serioase, practicantul la cules de orice presta ca un angajat adevărat. De aceea cred în necesitatea reaprecierii acelor îndeletniciri ce sunt amenințări corporale și mintale tânărului mai mic ori trecut în lumea celor mari, deseori necopt nci după…: ,,(5) Încadrarea în muncă în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se poate face după înplinirea vârstei de 18 ani; aceste locuri de muncă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.” A se vedea inclusiv formularea ,,locuri de muncă grele”, neechivalentă cu ,,locuri cu condiții de muncă grele” și nici ,,locuri cu muncă grea”.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share