Fărădelegea lui Călin – La (H)oh(a)io


Călătorie la clasa-ntâi, spre neuitarea anilor primi de școală. Ai întregului popor român.
Fac un apel la voi pentru o sugestie de nume potrivit redactorilor Art. 6, fiindcă ori au pornit de la premisa că intelectul plasat în arealul geto-dacic (înțelesesem că avem un pleonasm în această așezare lexicală) nu depășește relațiile matematice de adunare și scădere, nici silabele ma, ta, chi, che, ori și-au zis în bărbile docente că de-s pe culmile puterii pot impune o păcăleală generală. Cele trei alineate sunt: ,,(1) Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiții de muncă adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nicio discriminare.” – imposibil de aplicat în toate privințele; ,,(2) Tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la negocieri colective, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, precum și dreptul la protecție împotriva concedierilor nelegale.” – nedrept; ,,(3) Pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare bazată pe criteriul de sex cu privire la toate elementele și condițiile de remunerare.” – incorect. Peste toate – inadecvare. Al. 1 – lipsește particula ,,trebuie” așezată lângă beneficiere, altfel toate câte urmează n-au măcar un sfert din greutatea necesară aplicării necondiționate. Condiții adecvate de muncă – sinonime cu potrivite și mai mult, luate ca la carte, ca-n norme. Le asigură cineva înainte de imperativul ,,Fă!”, chiar cu riscul de a întrerupe fluxul productiv pentru un nasture lipsă? Protecție socială – pentru mine cu înțeles extins. Mă gândesc la multe. Printre altele la muncă în sensul ei ca obligație a societății de a o furniza…. Acolo să fie și securitatea, asigurarea că n-o va pierde după mintea unora…. Și că nu mergi la a o presta cu orice risc, mai ales cel suprem. Of! Demnitate…. Ar necesita să nu se țipe la tine, să nu ți se ceară imperios, să nu fii umilit de vreun…, de nimeni! Conștiința nu intră în astfel de relații, rămâne un lucru intangibil, ar însemna să ți se pătrundă-n… și nu știe nimeni cum. Încă. Al. 2 – de scărpinat lung țeasta. Încalcă grav declarația drepturilor omului, faptul de a negocia doar în grup dovedește disprețul societății față de cetățean luat ca particulă, existența lui nu poate determina reașezarea drepturilor salariale, prin urmare nu poate emite pretenții măcar într-un singur caz de concediere sau de scurgere a informațiilor personale dacă nu este membru al vreunei grupări. Nu dau exemple, sunt nenumărate. Al. 3 – doar sex? Dar când unul este mic și altul mare, dar cu niscai mici handicapuri, dar unul tânăr și altul bătrân…, se ține cont, fiindcă nu cred să se fi schimbat ceva de odinioară, de criteriul facerilor egale? Nu cred. Vă spun cum mi s-a adresat un așa zis prieten, el mai vechi la…, eu nou nouț: ,,Ia uite-l, mă, nici nu i s-a uscat cerneala pe angajare….” Ca să nu spun că, oricare ar fi criteriile fixe de remunerare ,,la stat”, tot sunt convins că pentru muncă mai multă trebuie plătit mai mult.
Dacă de la debut sunt inserate comicării legislative, mă aștept ca documentul, materie de examen acum opt ani la Mangementul organizațional, studiat se pare cu prea mare seriozitate și conștiinciozitate de nu i-am găsit atunci latura simpatică, să mai ofere cel puțin o duzină de astfel de momente vesele. Ori mi s-a sucit mie logica, ori suntem încă fii ai socialismului, când caramaderia, frăția și tovărășia erau bunuri de uz comun. Art. 7, să știți că râd în sine în hohote, zice: ,,Salariații și angajatorii se pot asocia liber pentru apărarea drepturilor și promovarea intereselor lor profesionale, economice și sociale.” Împreună? Au, burta! Și? Nenicilor, era sau, bre!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share