Căruța cu virgule – Pierduți în spații


,,Space: The final frontier! These are the voyages of the Starship, Enterprise. Its 5 year mission, to explore strange new worlds… to seek out new life and new civilizations, and to boldly go where no man has gone before…”
Aşa sună începutul celebrului serial Star Trek, care a aprins imaginaţia multor generaţii cu aventurile echipajului navetei Enterprise. Îmi permit să fac o paralelă – deplasată, ce-i drept!- cu aventurile navetei România prin spaţiul şi timpul terestru. Ca şi Enterprise, România a început o călătorie plină de neprevăzut către lumea civilizată, aflată parcă în alte galaxii, precum Europa. În această călătorie, ea a devenit mai întâi la data stelară 2004, membru al unei organizaţii războinice, numită Alianţa Atlanticului de Nord. Pentru a fi acceptată ca membru, a folosit mijloace mai mult sau mai puţin diplomatice, chiar minţindu-i pe membrii acelei Alianţe. Astfel, ea a promis că va acorda Apărării un buget de 2,38% din PIB. Lucru care nu s-a întâmplat nici astăzi. Însă odată acceptată în Alianţă, noii parteneri au putut vedea faţa unei noi civilizaţii, mult inferioare militar şi mental. Cu toate astea, ea a profitat de breşa apărută în conflitele dintre marile puteri ale universului, a speculat nevoia de extindere a Alianţei şi a reuşit să fie acceptată. Apoi, naveta România şi-a continuat zborul său chinuit către cucerirea altor noi spaţii.
La data stelară 2007, a ajuns în faţa unei Confederaţii de Planete Europene Unite, numite Galaxia UE. Tactica de abordare a fost aceeaşi. Manevre evazive (şi evazioniste) de apropiere, promisiuni neonorate, negocieri şi concesii umilitoare, minciuni sfruntate, mici trădări şi…a reuşit ! Aceeaşi nevoie de extindere a noii Alianţe i-a fost şi de data asta favorabilă. Venită din spaţiul Balcanic, dintr-o lume paralelă, România este acum parte din spaţiul european… În pelerinajul ei spaţio-temporal, ea a avut parte de mai mulţi căpitani. Dar Picardu’ ăsta de-acuma i-a întrecut pe toţi cei dinaintea lui. Seamănă şi cu Jean-Luc, e şi chel ca el, doar că-l cheamă Traian… Are şi el un ,,mister Spock’’, doar că-l cheamă ,,mister Bock’’.
Dând mereu în… cratere, evitând câmpurile de asteroizi şi inelele de centură ocolitoare ale lui Saturn, naveta a ajuns într-o mare gaură neagră care le sugea tuturor energia şi seva. Ca să nu li se mai sugă… energia, cei de pe navă îl ignoră pe Jean-Luc Traian Picard. Căutând soluţii de salvare invadează alte planete mai civilizate, ajung să câştige mai bine pe Lună decât pe Pământ. Degeaba ţipă Jan-Luc Traian şi Bock: ,,Engage ! Engage !’’ bătându-se cu pumnul în piept. Nimeni nu mai face angajări! Vor să activeze motoarele superluminice, dar acestea s-au furat tot cu viteza luminii. Nemaifiind nimic de furat, toţi vor să se ,,teleporteze’’ către alte zări. Naveta pluteşte în derivă, pierdută în propriul spaţiu mioritic… În aceste condiţii, singura lor şansă este o nouă (r)evoluţie prin care membrii echipajului să se transforme în mutanţi. Astfel, puţinii ,,muncitorieni’’ care au mai rămas, vor deveni ,,shomeryeni’’, specia dominantă acum pe navetă. ,,Patronienii’’ se transformă încet, dar sigur în ,,bosketarieni’’, iar ,,pensionarienii’’ vor dispărea în curând ca specie…
O singură specie mutantă pare să se ridice peste toate celelalte, adaptându-se schimbărilor şi anilor-lumină de transformări ale timpurilor. Pentru asta s-au setat pe ,,nesimţire’’ şi şi-au activat scutul protector al justiţiei. Anatomia, fiziologia şi chiar fizionomia acestor mutanţi reprezintă stadiul la care s-a ajuns după diversele faze ale evoluţiei umane. Unii sunt roşii, galbeni sau portocalii. Aceştia din urmă, portocaliii, sunt cei mai hidoşi. Pentru ei, culoarea îi evidenţiază şi este şi un semn de recunoaştere şi superioritate ca rasă dominantă în faţa celorlalţi. Pentru a-şi asigura supremaţia şi supravieţuirea, au ales să se închine însuşi căpitanului, proclamându-l zeul suprem. Iar acesta nu i-a refuzat! Religia lor este ,,Pupinkurismul evlavios’’ în formele sale extreme, manifestat prin sacrificiul celor din rasele inferioare pe altarul bunăstării lor personale. Prin aceste ritualuri păgâne, ei aduc drept ofrande, sângele proaspăt supt din trupurile celor consideraţi inferiori ca rasă. Aproape umani, ei au pielea groasă, capetele tari, dar total lipsite de creier. Ochii le sunt tulburi, gura slobodă, nu au inimă sau coloană vertebrală şi sunt lipsiţi de sentimente. Organul folosit pentru gândire este acelaşi folosit şi la procreere. Au mâini lungi, pentru a le înfige adânc în fondurile de la Confederaţia Europeană, iar picioarele le sunt scurte precum minciunile pe care le propagă…
Călătoare prin atâtea spaţii, ciudata navetă spaţială, interstelară şi interstiţială numită România şi-a propus să atingă şi ultima frontieră a spaţiului. Schengen! Vreo două mari civilizaţii se opun încă, dar după atâţia ani de explorare a atâtor spaţii şi lumi ciudate, acesta e ultima frontiră pe care românii n-au trecut-o niciodată până acum. Şi când şocul ciocnirii civilizaţiilor va trece, acestea vor trebui să-i accepte şi de data asta… Aşa că: Engage, mânca-v-aş!
Căpitanu’ Jan Lup Pi Gard Data stelară 28122010

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share